2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECORTICÁRE, decorticări, s. f. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. ♦ Curățare de scoarță a arborilor pentru distrugerea insectelor dăunătoare și a ouălor lor. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a unui organ de învelișul său fîbros, normal sau patologic. – V. decortica.

decorticare sf [At: DLR / Pl: ~cări / E: decortica] 1 Înlăturare a cortexului boabelor de cereale, anumitor fructe etc. pentru a le face comestibile Si: decorticat1 (1), decorticație (1), descojire. 2 Curățare de scoarță a arborilor pentru îndepărtarea insectelor sau a ouălor de insecte vătămătoare Si: decorticat1 (2), decorticație (2), descojire. 3 (Med) Înlăturare (totală sau parțială) a membranei care învelește un organ, prin mijloace chirurgicale Si: decorticat1 (3), decorticație (3), descojire.

DECORTICÁRE, decorticări, s. f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a părții corticale a unui organ (creier, rinichi etc.) – V. decortica.

DECORTICÁRE s. f. (În industria alimentară) Operație de curățire a cojii grăunțelor pentru a putea fi consumate. Decorticarea orezului. ♦ (Hort.) Operație de curățire a scoarței arborilor cu scopul de a stîrpi insectele vătămătoare și ouăle lor. ♦ (Med.) Operație de înlăturare a unei membrane îngroșate care învelește un organ. Decorticarea rinichiului.

DECORTICÁRE s.f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. [< decortica].

DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.

decortica vt [At: LM / V: (înv) desc~ / Pzi: ~chez / E: fr décortiquer, lat decorticare] 1 (C.i. boabe de cereale, anumite fructe etc.) A înlătura cortexul pentru a face să fie comestibil Si: a descoji. 2 (C.i. arbori) A înlătura scoarța pentru a îndepărta insectele sau ouăle de insecte vătămătoare. 3-4 (Med; c.i. membrana care învelește un organ) A înlătura (total sau) parțial prin mijloace chirurgicale.

DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. (Med.) A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.

DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. (În industria alimentară; cu privire la grăunțe de cereale) A curăța de coajă, a desprinde coaja. V. descoji. Am decorticat orzul.

DECORTICÁ vb. I. tr. A curăța de coajă grăunțele de cereale. ♦ A curăța de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroșată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarță].

DECORTICÁ vb. tr. 1. a îndepărta cojile de pe unele semințe. 2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. 3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroșată care acoperă un organ. (< fr. décortiquer, lat. decorticare)

A DECORTICÁ ~chéz tranz. 1) (semințe) A curăța de coajă (în vederea consumului sau prelucrării ulterioare); a rășlui. 2) (arbori) A curăța de coajă (în scopul nimicirii insectelor vătămătoare). 3) med. (creier, rinichi) A dezveli de învelișul cortical prin intervenție chirurgicală. /<fr. decortiquier, lat. decorticare

*decórtic, a vb. (lat. decórtico, -corticáre, descojesc, d. córtex, scoarță, coajă). Scot coaja, descojesc: semințe decorticate. V. gonț.

*decorticațiúne f. (lat. decorticátio, -ónis). Acțiunea de a decortica. – Și -áție și -are.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decorticáre s. f., g.-d. art. decorticắrii; pl. decorticắri

decorticáre s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări

decorticá (a ~) vb., ind. prez. 3 decorticheáză

decorticá vb., ind. prez. 1 sg. decortichéz, 3 sg. și pl. decorticheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decortichéze; ger. decorticând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECORTICÁRE s. decorticație. (~ orezului.)

DECORTICARE s. decorticație. (~ orezului.)

arată toate definițiile

Intrare: decorticare
decorticare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decorticare
  • decorticarea
plural
  • decorticări
  • decorticările
genitiv-dativ singular
  • decorticări
  • decorticării
plural
  • decorticări
  • decorticărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decortica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decortica
  • decorticare
  • decorticat
  • decorticatu‑
  • decorticând
  • decorticându‑
singular plural
  • decortichea
  • decorticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decortichez
(să)
  • decortichez
  • decorticam
  • decorticai
  • decorticasem
a II-a (tu)
  • decortichezi
(să)
  • decortichezi
  • decorticai
  • decorticași
  • decorticaseși
a III-a (el, ea)
  • decortichea
(să)
  • decorticheze
  • decortica
  • decortică
  • decorticase
plural I (noi)
  • decorticăm
(să)
  • decorticăm
  • decorticam
  • decorticarăm
  • decorticaserăm
  • decorticasem
a II-a (voi)
  • decorticați
(să)
  • decorticați
  • decorticați
  • decorticarăți
  • decorticaserăți
  • decorticaseți
a III-a (ei, ele)
  • decortichea
(să)
  • decorticheze
  • decorticau
  • decortica
  • decorticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decorticare

  • 1. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DN sinonime: decorticație
    • 1.1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Decorticarea orezului.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Curățare de scoarță a arborilor pentru distrugerea insectelor dăunătoare și a ouălor lor.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a unui organ de învelișul său fibros, normal sau patologic.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Decorticarea rinichiului.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi decortica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decortica

  • 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: rășlui attach_file un exemplu
    exemple
    • Am decorticat orzul.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: