10 definiții pentru decorticație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECORTICÁȚIE, decorticații, s. f. (Rar) Decorticare. – Din fr. décortication, lat. decorticatio.

decorticație sf [At: LM / V: (iuz) ~iune / E: fr décortication, lat decorticatio] (Rar) 1-3 Decorticare (1-3).

DECORTICÁȚIE, decorticații, s. f. Decorticare. – Din fr. décortication, lat. decorticatio.

DECORTICÁȚIE s.f. Decorticare. [Gen. -iei. / cf. fr. décortication, lat. decorticatio].

DECORTICÁȚIE s. f. decorticare. (< fr. décortication, lat. decorticatio)

*decorticațiúne f. (lat. decorticátio, -ónis). Acțiunea de a decortica. – Și -áție și -are.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decorticáție (rar) (-ți-e) s. f., art. decorticáția (-ți-a), g.-d. art. decorticáției; pl. decorticáții, art. decorticáțiile (-ți-i-)

decorticáție s. f. (sil. -ți-e), art. decorticáția (sil. -ți-a), g.-d. art. decorticáției; pl. decorticáții, art. decorticáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECORTICÁȚIE s. v. decorticare.

DECORTICAȚIE s. decorticare. (~ orezului.)

Intrare: decorticație
decorticație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decorticație
  • decorticația
plural
  • decorticații
  • decorticațiile
genitiv-dativ singular
  • decorticații
  • decorticației
plural
  • decorticații
  • decorticațiilor
vocativ singular
plural

decorticație

etimologie: