12 definiții pentru decortica

decorticá vt [At: LM / V: (înv) desc~ / Pzi: ~chéz / E: fr décortiquer, lat decorticare] 1 (C. i. boabe de cereale, anumite fructe etc.) A înlătura cortexul pentru a face să fie comestibil Si: a descoji. 2 (C. i. arbori) A înlătura scoarța pentru a îndepărta insectele sau ouăle de insecte vătămătoare. 3-4 (Med; c. i. membrana care învelește un organ) A înlătura (total sau) parțial prin mijloace chirurgicale.

DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.

DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. (Med.) A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.

DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. (În industria alimentară; cu privire la grăunțe de cereale) A curăța de coajă, a desprinde coaja. V. descoji. Am decorticat orzul.

decorticá (a ~) vb., ind. prez. 3 decorticheáză

decorticá vb., ind. prez. 1 sg. decortichéz, 3 sg. și pl. decorticheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decortichéze; ger. decorticând

DECORTICÁ vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)

DECORTICÁ vb. I. tr. A curăța de coajă grăunțele de cereale. ♦ A curăța de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroșată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarță].

DECORTICÁ vb. tr. 1. a îndepărta cojile de pe unele semințe. 2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. 3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroșată care acoperă un organ. (< fr. décortiquer, lat. decorticare)

A DECORTICÁ ~chéz tranz. 1) (semințe) A curăța de coajă (în vederea consumului sau prelucrării ulterioare); a rășlui. 2) (arbori) A curăța de coajă (în scopul nimicirii insectelor vătămătoare). 3) med. (creier, rinichi) A dezveli de învelișul cortical prin intervenție chirurgicală. /<fr. decortiquier, lat. decorticare

*decórtic, a vb. (lat. decórtico, -corticáre, descojesc, d. córtex, scoarță, coajă). Scot coaja, descojesc: semințe decorticate. V. gonț.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECORTICÁ vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)

Intrare: decortica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decortica decorticare decorticat decorticând singular plural
decortichea decorticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decortichez (să) decortichez decorticam decorticai decorticasem
a II-a (tu) decortichezi (să) decortichezi decorticai decorticași decorticaseși
a III-a (el, ea) decortichea (să) decorticheze decortica decortică decorticase
plural I (noi) decorticăm (să) decorticăm decorticam decorticarăm decorticaserăm, decorticasem*
a II-a (voi) decorticați (să) decorticați decorticați decorticarăți decorticaserăți, decorticaseți*
a III-a (ei, ele) decortichea (să) decorticheze decorticau decortica decorticaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)