2 intrări

7 definiții

deconsolidá vt [At: DEX / Pzi: ~dez / E: fr deconsolider] A face ca ceva să-și piardă soliditatea.

DECONSOLIDÁ, deconsolidez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența. – Din fr. déconsolider.

DECONSOLIDÁ, deconsolidez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența. – Din fr. déconsolider.

deconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconsolideáză

deconsolidá vb., ind. prez. 1 sg. deconsolidéz, 3 sg. și pl. deconsolideáză

DECONSOLIDÁ vb. I. tr. A face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. [< fr. déconsolider].

DECONSOLIDÁ vb. tr. a face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. (< fr. déconsolider)

Intrare: deconsolida
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deconsolida deconsolidare deconsolidat deconsolidând singular plural
deconsolidea deconsolidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deconsolidez (să) deconsolidez deconsolidam deconsolidai deconsolidasem
a II-a (tu) deconsolidezi (să) deconsolidezi deconsolidai deconsolidași deconsolidaseși
a III-a (el, ea) deconsolidea (să) deconsolideze deconsolida deconsolidă deconsolidase
plural I (noi) deconsolidăm (să) deconsolidăm deconsolidam deconsolidarăm deconsolidaserăm, deconsolidasem*
a II-a (voi) deconsolidați (să) deconsolidați deconsolidați deconsolidarăți deconsolidaserăți, deconsolidaseți*
a III-a (ei, ele) deconsolidea (să) deconsolideze deconsolidau deconsolida deconsolidaseră
Intrare: deconsolidat
deconsolidat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deconsolidat deconsolidatul deconsolida deconsolidata
plural deconsolidați deconsolidații deconsolidate deconsolidatele
genitiv-dativ singular deconsolidat deconsolidatului deconsolidate deconsolidatei
plural deconsolidați deconsolidaților deconsolidate deconsolidatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)