2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECONSILIÉRE, deconsilieri, s. f. Acțiunea de a deconsilia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. deconsilia.

DECONSILIÉRE, deconsilieri, s. f. Acțiunea de a deconsilia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. deconsilia.

deconsiliere sf [At: DEX / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: deconsilia] Sfătuire a cuiva să nu facă un anumit lucru.

DECONSILIÉRE s.f. Acțiunea de a deconsilia. [Pron. -li-e-. / < deconsilia].

DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pr.: -li-a] – Din fr. déconseiller (prin apropiere de consiliu).

deconsilia vt [At: DEX / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: ctm fr déconseiller + consiliu] A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru.

DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pr.: -li-a] – Din fr. déconseiller, prin apropiere de consiliu.

DECONSILIÁ vb. I. tr. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. déconseiller].

DECONSILIÁ vb. tr. a sfătui pe cineva să nu facă ceva. (< fr. déconseiller)

A DECONSILIÁ ~éz tranz. (persoane) A sfătui să renunțe (la o intenție); a disuada. /<fr. déconseiller

*deconsiliéz v. tr. (fr. déconseiller). Desfătuĭesc. – Se poate zice și desc- și disc-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deconsiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. deconsiliérii; pl. deconsiliéri

deconsiliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. deconsiliérii; pl. deconsiliéri

deconsiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 deconsiliáză, 1 pl. deconsiliém (-li-em); conj. prez. 3 deconsiliéze; ger. deconsiliínd (-li-ind)

Intrare: deconsiliere
deconsiliere substantiv feminin
  • silabație: -li-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deconsiliere
  • deconsilierea
plural
  • deconsilieri
  • deconsilierile
genitiv-dativ singular
  • deconsilieri
  • deconsilierii
plural
  • deconsilieri
  • deconsilierilor
vocativ singular
plural
Intrare: deconsilia
  • silabație: -li-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deconsilia
  • deconsiliere
  • deconsiliat
  • deconsiliatu‑
  • deconsiliind
  • deconsiliindu‑
singular plural
  • deconsilia
  • deconsiliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deconsiliez
(să)
  • deconsiliez
  • deconsiliam
  • deconsiliai
  • deconsiliasem
a II-a (tu)
  • deconsiliezi
(să)
  • deconsiliezi
  • deconsiliai
  • deconsiliași
  • deconsiliaseși
a III-a (el, ea)
  • deconsilia
(să)
  • deconsilieze
  • deconsilia
  • deconsilie
  • deconsiliase
plural I (noi)
  • deconsiliem
(să)
  • deconsiliem
  • deconsiliam
  • deconsiliarăm
  • deconsiliaserăm
  • deconsiliasem
a II-a (voi)
  • deconsiliați
(să)
  • deconsiliați
  • deconsiliați
  • deconsiliarăți
  • deconsiliaserăți
  • deconsiliaseți
a III-a (ei, ele)
  • deconsilia
(să)
  • deconsilieze
  • deconsiliau
  • deconsilia
  • deconsiliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deconsiliere

  • 1. Acțiunea de a deconsilia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi deconsilia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

deconsilia

  • 1. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: disuada

etimologie:

  • limba franceză déconseiller (prin apropiere de consiliu).
    surse: DEX '09 DN