2 intrări

18 definiții

decongelare sf [At: DEX / Pl: ~lări / E: decongela] 1 Topire a unui corp înghețat la temperatura ambiantă Si: decongelat1 (1), decongelație (1). 2 Aducere a unui corp congelat la starea dinaintea congelării Si: decongelat1 (2), decongelație (2).

DECONGELÁRE, decongelări, s. f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei. ♦ Operație sau proces prin care se restabilesc proprietățile inițiale ale produselor alimentare congelate, pentru a putea fi consumate; decongelație. – V. decongela.

DECONGELÁRE, decongelări, s. f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei. ♦ Operație sau proces prin care se restabilesc proprietățile inițiale ale produselor alimentare congelate, pentru a putea fi consumate; decongelație. – V. decongela.

decongeláre s. f., g.-d. art. decongelắrii; pl. decongelắri

decongeláre s. f. → congelare

DECONGELÁRE s. decongelație. (~ cărnii.)

DECONGELÁRE s.f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei; decongelație. [< decongela].

decongelá [At: DEX / Pzi: ~léz / E: fr décongeler] 1-2 vtr (D. un corp înghețat) A (se) topi la temperatura ambiantă. 3 vt A aduce un corp congelat la starea dinaintea congelării.

DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. – Din fr. décongeler.

DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. – Din fr. décongeler.

DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. A topi un corp sub temperatura ambiantă. A decongela un ulei. ♦ A topi la o temperatură sub cea ambiantă anumiți componenți ai unui corp. ◊ (Impropriu, complementul este corpul) A decongela carnea.

decongelá (a ~) vb., ind. prez. 3 decongeleáză

decongelá vb., ind. prez. 1 sg. decongeléz, 3 sg. și pl. decongeleáză

A decongela ≠ a congela

DECONGELÁ vb. I. tr. A topi (un corp) sub temperatura ambiantă. ♦ (Tehn.) A aduce un corp congelat în starea lui primitivă, normală; a dezgheța. [< fr. décongeler].

DECONGELÁ vb. tr. a aduce în starea inițială un corp care a fost congelat. (< fr. décongeler)

A DECONGELÁ ~éz tranz. (corpuri congelate) A readuce în starea de până la congelare. /<fr. décongeler


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECONGELARE s. decongelație. (~ cărnii.)

Intrare: decongela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decongela
  • decongelare
  • decongelat
  • decongelând
singular plural
  • decongelea
  • decongelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decongelez
(să)
  • decongelez
  • decongelam
  • decongelai
  • decongelasem
a II-a (tu)
  • decongelezi
(să)
  • decongelezi
  • decongelai
  • decongelași
  • decongelaseși
a III-a (el, ea)
  • decongelea
(să)
  • decongeleze
  • decongela
  • decongelă
  • decongelase
plural I (noi)
  • decongelăm
(să)
  • decongelăm
  • decongelam
  • decongelarăm
  • decongelaserăm
  • decongelasem
a II-a (voi)
  • decongelați
(să)
  • decongelați
  • decongelați
  • decongelarăți
  • decongelaserăți
  • decongelaseți
a III-a (ei, ele)
  • decongelea
(să)
  • decongeleze
  • decongelau
  • decongela
  • decongelaseră
Intrare: decongelare
decongelare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decongelare
  • decongelarea
plural
  • decongelări
  • decongelările
genitiv-dativ singular
  • decongelări
  • decongelării
plural
  • decongelări
  • decongelărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)