2 intrări

18 definiții

decongeláre sf [At: DEX / Pl: ~lắri / E: decongela] 1 Topire a unui corp înghețat la temperatura ambiantă Si: decongelat1 (1), decongelație (1). 2 Aducere a unui corp congelat la starea dinaintea congelării Si: decongelat1 (2), decongelație (2).

DECONGELÁRE, decongelări, s. f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei. ♦ Operație sau proces prin care se restabilesc proprietățile inițiale ale produselor alimentare congelate, pentru a putea fi consumate; decongelație. – V. decongela.

DECONGELÁRE, decongelări, s. f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei. ♦ Operație sau proces prin care se restabilesc proprietățile inițiale ale produselor alimentare congelate, pentru a putea fi consumate; decongelație. – V. decongela.

decongeláre s. f., g.-d. art. decongelắrii; pl. decongelắri

decongeláre s. f. → congelare

DECONGELÁRE s. decongelație. (~ cărnii.)

DECONGELÁRE s.f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei; decongelație. [< decongela].

decongelá [At: DEX / Pzi: ~léz / E: fr décongeler] 1-2 vtr (D. un corp înghețat) A (se) topi la temperatura ambiantă. 3 vt A aduce un corp congelat la starea dinaintea congelării.

DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. – Din fr. décongeler.

DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. – Din fr. décongeler.

DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. A topi un corp sub temperatura ambiantă. A decongela un ulei. ♦ A topi la o temperatură sub cea ambiantă anumiți componenți ai unui corp. ◊ (Impropriu, complementul este corpul) A decongela carnea.

decongelá (a ~) vb., ind. prez. 3 decongeleáză

decongelá vb., ind. prez. 1 sg. decongeléz, 3 sg. și pl. decongeleáză

A decongela ≠ a congela

DECONGELÁ vb. I. tr. A topi (un corp) sub temperatura ambiantă. ♦ (Tehn.) A aduce un corp congelat în starea lui primitivă, normală; a dezgheța. [< fr. décongeler].

DECONGELÁ vb. tr. a aduce în starea inițială un corp care a fost congelat. (< fr. décongeler)

A DECONGELÁ ~éz tranz. (corpuri congelate) A readuce în starea de până la congelare. /<fr. décongeler


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECONGELÁRE s. decongelație. (~ cărnii.)

Intrare: decongela
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decongela decongelare decongelat decongelând singular plural
decongelea decongelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decongelez (să) decongelez decongelam decongelai decongelasem
a II-a (tu) decongelezi (să) decongelezi decongelai decongelași decongelaseși
a III-a (el, ea) decongelea (să) decongeleze decongela decongelă decongelase
plural I (noi) decongelăm (să) decongelăm decongelam decongelarăm decongelaserăm, decongelasem*
a II-a (voi) decongelați (să) decongelați decongelați decongelarăți decongelaserăți, decongelaseți*
a III-a (ei, ele) decongelea (să) decongeleze decongelau decongela decongelaseră
Intrare: decongelare
decongelare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decongelare decongelarea
plural decongelări decongelările
genitiv-dativ singular decongelări decongelării
plural decongelări decongelărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)