2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECONDIȚIONÁ vb. tr. a înceta să condiționeze, a pune capăt unei condiționări. (< fr. déconditionner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decondiționá vb., ind. prez. 1 sg. decondiționéz, 3 sg. și pl. decondiționeáză

Intrare: decondiționat
decondiționat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decondiționat
  • decondiționatul
  • decondiționatu‑
  • decondiționa
  • decondiționata
plural
  • decondiționați
  • decondiționații
  • decondiționate
  • decondiționatele
genitiv-dativ singular
  • decondiționat
  • decondiționatului
  • decondiționate
  • decondiționatei
plural
  • decondiționați
  • decondiționaților
  • decondiționate
  • decondiționatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decondiționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decondiționa
  • decondiționare
  • decondiționat
  • decondiționatu‑
  • decondiționând
  • decondiționându‑
singular plural
  • decondiționea
  • decondiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decondiționez
(să)
  • decondiționez
  • decondiționam
  • decondiționai
  • decondiționasem
a II-a (tu)
  • decondiționezi
(să)
  • decondiționezi
  • decondiționai
  • decondiționași
  • decondiționaseși
a III-a (el, ea)
  • decondiționea
(să)
  • decondiționeze
  • decondiționa
  • decondiționă
  • decondiționase
plural I (noi)
  • decondiționăm
(să)
  • decondiționăm
  • decondiționam
  • decondiționarăm
  • decondiționaserăm
  • decondiționasem
a II-a (voi)
  • decondiționați
(să)
  • decondiționați
  • decondiționați
  • decondiționarăți
  • decondiționaserăți
  • decondiționaseți
a III-a (ei, ele)
  • decondiționea
(să)
  • decondiționeze
  • decondiționau
  • decondiționa
  • decondiționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)