2 definiții pentru decondiționat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECONDIȚIONA vb. tr. a înceta să condiționeze, a pune capăt unei condiționări. (< fr. déconditionner)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decondiționa vb., ind. prez. 1 sg. decondiționez, 3 sg. și pl. decondiționează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: decondiționat
decondiționat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)