2 intrări

3 definiții

deconcentráre s. f. → concentrare

deconcentrá vb. → concentra

DECONCENTRÁ, deconcentréz, vb. I. Tranz. A repartiza pe un spațiu mai larg. (din fr. déconcentrer)

Intrare: deconcentra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deconcentra deconcentrare deconcentrat deconcentrând singular plural
deconcentrea deconcentrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deconcentrez (să) deconcentrez deconcentram deconcentrai deconcentrasem
a II-a (tu) deconcentrezi (să) deconcentrezi deconcentrai deconcentrași deconcentraseși
a III-a (el, ea) deconcentrea (să) deconcentreze deconcentra deconcentră deconcentrase
plural I (noi) deconcentrăm (să) deconcentrăm deconcentram deconcentrarăm deconcentraserăm, deconcentrasem*
a II-a (voi) deconcentrați (să) deconcentrați deconcentrați deconcentrarăți deconcentraserăți, deconcentraseți*
a III-a (ei, ele) deconcentrea (să) deconcentreze deconcentrau deconcentra deconcentraseră
Intrare: deconcentrare
deconcentrare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deconcentrare deconcentrarea
plural deconcentrări deconcentrările
genitiv-dativ singular deconcentrări deconcentrării
plural deconcentrări deconcentrărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)