2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decomunizáre s. f. (pol.; termen folosit după dec. 1989) Acțiunea de înlăturare a urmărilor nefaste ale comunismului ◊ Decomunizarea este o revoluție pașnică.” ◊ „22” 40/93 p. 4. ◊ „Decomunizarea nu s-a produs în nici o țară fost-comunistă, cu excepția Cehiei [...] Așa cum comunismul avea mai multe dimensiuni, și decomunizarea trebuie privită ca un fenomen pluridimensional: eliminarea poliției secrete și a oamenilor ei [...] apoi lichidarea proprietății de stat prin privatizare și, de asemeni, schimbarea mentalităților.” ◊ „22” 46/93 p. 13. ◊ „Decomunizare. În aceeași zi când ieșea pe piață numărul «Dilemei» despre decomunizare, emisiunea «Chestiunea zilei» [...] avea trei invitați care [...] își propuneau să discute problemele spinoasei «teme».” D. 99/94 p. 5; v. și Lupta 227/94 p. 8, ◊ „22” 41/95 p. 9, R.l. 6 XII 96 p. 3; v. și lustrație (din des- + comunizare) corectată

DECOMUNIZÁ, decomunizez, vb. I. Tranz. A desființa proprietatea comună; a privatiza. – Pref. de- + comuniza.

DECOMUNIZÁ, decomunizéz, vb. I. tr. A înlătura, a desființa proprietatea comună; a privatiza. (< de1- + comuniza)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*decomunizá (a ~) vb., ind. prez. 3 decomunizeáză

decomunizá vb., ind. prez. 3 sg. decomunizeáză

Intrare: decomunizare
decomunizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decomunizare
  • decomunizarea
plural
  • decomunizări
  • decomunizările
genitiv-dativ singular
  • decomunizări
  • decomunizării
plural
  • decomunizări
  • decomunizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decomuniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decomuniza
  • decomunizare
  • decomunizat
  • decomunizatu‑
  • decomunizând
  • decomunizându‑
singular plural
  • decomunizea
  • decomunizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decomunizez
(să)
  • decomunizez
  • decomunizam
  • decomunizai
  • decomunizasem
a II-a (tu)
  • decomunizezi
(să)
  • decomunizezi
  • decomunizai
  • decomunizași
  • decomunizaseși
a III-a (el, ea)
  • decomunizea
(să)
  • decomunizeze
  • decomuniza
  • decomuniză
  • decomunizase
plural I (noi)
  • decomunizăm
(să)
  • decomunizăm
  • decomunizam
  • decomunizarăm
  • decomunizaserăm
  • decomunizasem
a II-a (voi)
  • decomunizați
(să)
  • decomunizați
  • decomunizați
  • decomunizarăți
  • decomunizaserăți
  • decomunizaseți
a III-a (ei, ele)
  • decomunizea
(să)
  • decomunizeze
  • decomunizau
  • decomuniza
  • decomunizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decomuniza

  • 1. A desființa proprietatea comună.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: privatiza

etimologie:

  • Prefix de- + comuniza.
    surse: DEX '09 MDN '00