2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decompozá vb., ind. prez.3 sg. decompozeáză

Intrare: decompozare
decompozare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decompozare
  • decompozarea
plural
  • decompozări
  • decompozările
genitiv-dativ singular
  • decompozări
  • decompozării
plural
  • decompozări
  • decompozărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decompoza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decompoza
  • decompozare
  • decompozat
  • decompozatu‑
  • decompozând
  • decompozându‑
singular plural
  • decompozea
  • decompozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decompozez
(să)
  • decompozez
  • decompozam
  • decompozai
  • decompozasem
a II-a (tu)
  • decompozezi
(să)
  • decompozezi
  • decompozai
  • decompozași
  • decompozaseși
a III-a (el, ea)
  • decompozea
(să)
  • decompozeze
  • decompoza
  • decompoză
  • decompozase
plural I (noi)
  • decompozăm
(să)
  • decompozăm
  • decompozam
  • decompozarăm
  • decompozaserăm
  • decompozasem
a II-a (voi)
  • decompozați
(să)
  • decompozați
  • decompozați
  • decompozarăți
  • decompozaserăți
  • decompozaseți
a III-a (ei, ele)
  • decompozea
(să)
  • decompozeze
  • decompozau
  • decompoza
  • decompozaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)