2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decompensat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: decompensa] Care și-a modificat starea de echilibru funcțional.

decompensat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decompensa] Decompensare.

DECOMPENSÁ, decompensez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și modifice sau a-și modifica starea de echilibru funcțional. – Din fr. décompenser.

DECOMPENSÁ, decompensez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și modifice sau a-și modifica starea de echilibru funcțional. – Din fr. décompenser.

decompensa vtr [At: DN2 / Pzi: ~sez / E: fr décompenser] 1-2 (A face să-și modifice sau) a-și modifica starea de echilibru funcțional.

DECOMPENSÁ vb. I. tr., refl. (Med.) A(-și) strica starea de echilibru funcțional. [Cf. fr. décompenser].

DECOMPENSÁ vb. tr., refl. (med.) a(-și) strica starea de echilibru funcțional. (< fr. décompenser)

A SE DECOMPENSÁ mă ~éz intranz. med. A pierde echilibrul funcțional (din cauza îmbolnăvirii unui organ); a-și reduce resursele funcționale. /<fr. décompenser

A DECOMPENSÁ ~éz tranz. med. A face să se decompenseze. /<fr. décompenser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 decompenseáză

decompensá vb., ind. prez. 1 sg. decompenséz, 3 sg. și pl. decompenseáză

Intrare: decompensat
decompensat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decompensat
  • decompensatul
  • decompensatu‑
  • decompensa
  • decompensata
plural
  • decompensați
  • decompensații
  • decompensate
  • decompensatele
genitiv-dativ singular
  • decompensat
  • decompensatului
  • decompensate
  • decompensatei
plural
  • decompensați
  • decompensaților
  • decompensate
  • decompensatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decompensa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decompensa
  • decompensare
  • decompensat
  • decompensatu‑
  • decompensând
  • decompensându‑
singular plural
  • decompensea
  • decompensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decompensez
(să)
  • decompensez
  • decompensam
  • decompensai
  • decompensasem
a II-a (tu)
  • decompensezi
(să)
  • decompensezi
  • decompensai
  • decompensași
  • decompensaseși
a III-a (el, ea)
  • decompensea
(să)
  • decompenseze
  • decompensa
  • decompensă
  • decompensase
plural I (noi)
  • decompensăm
(să)
  • decompensăm
  • decompensam
  • decompensarăm
  • decompensaserăm
  • decompensasem
a II-a (voi)
  • decompensați
(să)
  • decompensați
  • decompensați
  • decompensarăți
  • decompensaserăți
  • decompensaseți
a III-a (ei, ele)
  • decompensea
(să)
  • decompenseze
  • decompensau
  • decompensa
  • decompensaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decompensa

  • 1. A face să-și modifice sau a-și modifica starea de echilibru funcțional.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: