9 definiții pentru decompensa

decompensá vtr [At: DN2 / Pzi: ~séz / E: fr décompenser] 1-2 (A face să-și modifice sau) a-și modifica starea de echilibru funcțional.

DECOMPENSÁ, decompensez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și modifice sau a-și modifica starea de echilibru funcțional. – Din fr. décompenser.

DECOMPENSÁ, decompensez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și modifice sau a-și modifica starea de echilibru funcțional. – Din fr. décompenser.

decompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 decompenseáză

decompensá vb., ind. prez. 1 sg. decompenséz, 3 sg. și pl. decompenseáză

DECOMPENSÁ vb. I. tr., refl. (Med.) A(-și) strica starea de echilibru funcțional. [Cf. fr. décompenser].

DECOMPENSÁ vb. tr., refl. (med.) a(-și) strica starea de echilibru funcțional. (< fr. décompenser)

A DECOMPENSÁ ~éz tranz. med. A face să se decompenseze. /<fr. décompenser

A SE DECOMPENSÁ mă ~éz intranz. med. A pierde echilibrul funcțional (din cauza îmbolnăvirii unui organ); a-și reduce resursele funcționale. /<fr. décompenser

Intrare: decompensa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decompensa decompensare decompensat decompensând singular plural
decompensea decompensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decompensez (să) decompensez decompensam decompensai decompensasem
a II-a (tu) decompensezi (să) decompensezi decompensai decompensași decompensaseși
a III-a (el, ea) decompensea (să) decompenseze decompensa decompensă decompensase
plural I (noi) decompensăm (să) decompensăm decompensam decompensarăm decompensaserăm, decompensasem*
a II-a (voi) decompensați (să) decompensați decompensați decompensarăți decompensaserăți, decompensaseți*
a III-a (ei, ele) decompensea (să) decompenseze decompensau decompensa decompensaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)