4 definiții pentru decoltaj
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
decoltaj sn [At: CAMIL PETRESCU, P. 282 / Pl: ~e / E: fr décolletage] 1-2 Decoltare (1-2).
DECOLTAJ s.n. Decoltare. [Cf. fr. décoltage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECOLTAJ s. n. decoltare. (< fr. décolletage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decoltaj s. n., pl. decoltaje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: decoltaj
decoltaj substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
decoltaj, decoltajesubstantiv neutru
- 1. Decoltare. DNsinonime: decoltare
etimologie:
- décoltage DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.