2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOLONIZÁRE, decolonizări, s. f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; proces social-economic de înlăturare a regimului colonial și de obținere a independenței statale a popoarelor din colonii. – V. decoloniza.

decolonizare sf [At: CL 1973, 25 / Pl: ~zări / E: decoloniza] 1 Înlăturare a regimului colonial Si: decolonizat1 (1). 2 Acordare a independenței popoarelor din colonii Si: decolonizat1 (2).

DECOLONIZÁRE, decolonizări, s. f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; proces social-economic, specific epocii contemporane, care constă în destrămarea sistemului colonial și obținerea independenței de către fostele colonii, consecință a luptei de eliberare națională. – V. decoloniza.

DECOLONIZÁRE s.f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; ansamblu, sistem de măsuri luate de unele state independente în vederea înlăturării rămășițelor colonialismului. [< decoloniza].

DECOLONIZÁ, decolonizez, vb. I. Tranz. A înlătura regimul colonial; a acorda independență popoarelor din colonii. – Din fr. décoloniser.

DECOLONIZÁ, decolonizez, vb. I. Tranz. A înlătura regimul colonial; a acorda independență popoarelor din colonii. – Din fr. décoloniser.

decoloniza vt [At: DEX / Pzi: ~zéz / E: fr décoloniser] 1 A înlătura regimul colonial. 2 A acorda independență popoarelor din colonii.

DECOLONIZÁ vb. I. tr. A desființa statutul și situația economică, politică de colonie a unei țări. [< fr. décoloniser].

DECOLONIZÁ vb. tr. a desființa statutul și situația economică, politică de colonie a unei țări, a unui teritoriu. (< fr. décoloniser)

A DECOLONIZÁ ~éz tranz. (state coloniale) A elibera de sub regimul colonial. /<fr. décoloniser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decolonizáre s. f., g.-d. art. decolonizắrii; pl. decolonizắri

decolonizáre s. f. → colonizare

decolonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 decolonizeáză

decolonizá vb., ind. prez. 1 sg. decolonizéz, 3 sg. și pl. decolonizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: decolonizare
decolonizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decolonizare
  • decolonizarea
plural
  • decolonizări
  • decolonizările
genitiv-dativ singular
  • decolonizări
  • decolonizării
plural
  • decolonizări
  • decolonizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decoloniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decoloniza
  • decolonizare
  • decolonizat
  • decolonizatu‑
  • decolonizând
  • decolonizându‑
singular plural
  • decolonizea
  • decolonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decolonizez
(să)
  • decolonizez
  • decolonizam
  • decolonizai
  • decolonizasem
a II-a (tu)
  • decolonizezi
(să)
  • decolonizezi
  • decolonizai
  • decolonizași
  • decolonizaseși
a III-a (el, ea)
  • decolonizea
(să)
  • decolonizeze
  • decoloniza
  • decoloniză
  • decolonizase
plural I (noi)
  • decolonizăm
(să)
  • decolonizăm
  • decolonizam
  • decolonizarăm
  • decolonizaserăm
  • decolonizasem
a II-a (voi)
  • decolonizați
(să)
  • decolonizați
  • decolonizați
  • decolonizarăți
  • decolonizaserăți
  • decolonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • decolonizea
(să)
  • decolonizeze
  • decolonizau
  • decoloniza
  • decolonizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decolonizare

  • 1. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; proces social-economic de înlăturare a regimului colonial și de obținere a independenței statale a popoarelor din colonii.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • vezi decoloniza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decoloniza

  • 1. A înlătura regimul colonial; a acorda independență popoarelor din colonii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: coloniza

etimologie: