2 intrări

15 definiții

decolonizáre sf [At: CL 1973, 25 / Pl: ~zắri / E: decoloniza] 1 Înlăturare a regimului colonial Si: decolonizat1 (1). 2 Acordare a independenței popoarelor din colonii Si: decolonizat1 (2).

DECOLONIZÁRE, decolonizări, s. f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; proces social-economic de înlăturare a regimului colonial și de obținere a independenței statale a popoarelor din colonii. – V. decoloniza.

DECOLONIZÁRE, decolonizări, s. f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; proces social-economic, specific epocii contemporane, care constă în destrămarea sistemului colonial și obținerea independenței de către fostele colonii, consecință a luptei de eliberare națională. – V. decoloniza.

decolonizáre s. f., g.-d. art. decolonizắrii; pl. decolonizắri

decolonizáre s. f. → colonizare

DECOLONIZÁRE s.f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; ansamblu, sistem de măsuri luate de unele state independente în vederea înlăturării rămășițelor colonialismului. [< decoloniza].

decolonizá vt [At: DEX / Pzi: ~zéz / E: fr décoloniser] 1 A înlătura regimul colonial. 2 A acorda independență popoarelor din colonii.

DECOLONIZÁ, decolonizez, vb. I. Tranz. A înlătura regimul colonial; a acorda independență popoarelor din colonii. – Din fr. décoloniser.

DECOLONIZÁ, decolonizez, vb. I. Tranz. A înlătura regimul colonial; a acorda independență popoarelor din colonii. – Din fr. décoloniser.

decolonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 decolonizeáză

decolonizá vb., ind. prez. 1 sg. decolonizéz, 3 sg. și pl. decolonizeáză

A decoloniza ≠ a coloniza

DECOLONIZÁ vb. I. tr. A desființa statutul și situația economică, politică de colonie a unei țări. [< fr. décoloniser].

DECOLONIZÁ vb. tr. a desființa statutul și situația economică, politică de colonie a unei țări, a unui teritoriu. (< fr. décoloniser)

A DECOLONIZÁ ~éz tranz. (state coloniale) A elibera de sub regimul colonial. /<fr. décoloniser

Intrare: decoloniza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decoloniza decolonizare decolonizat decolonizând singular plural
decolonizea decolonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decolonizez (să) decolonizez decolonizam decolonizai decolonizasem
a II-a (tu) decolonizezi (să) decolonizezi decolonizai decolonizași decolonizaseși
a III-a (el, ea) decolonizea (să) decolonizeze decoloniza decoloniză decolonizase
plural I (noi) decolonizăm (să) decolonizăm decolonizam decolonizarăm decolonizaserăm, decolonizasem*
a II-a (voi) decolonizați (să) decolonizați decolonizați decolonizarăți decolonizaserăți, decolonizaseți*
a III-a (ei, ele) decolonizea (să) decolonizeze decolonizau decoloniza decolonizaseră
Intrare: decolonizare
decolonizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decolonizare decolonizarea
plural decolonizări decolonizările
genitiv-dativ singular decolonizări decolonizării
plural decolonizări decolonizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)