5 definiții pentru decolmataj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOLMATÁJ, decolmataje, s. n. (Franțuzism) Decolmatare. – Din fr. décolmatage.

DECOLMATÁJ, decolmataje, s. n. (Franțuzism) Decolmatare. – Din fr. décolmatage.

decolmataj sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr décolmatage] Decolmatare.

DECOLMATÁJ s.n. Deznisipare. [< fr. decolmatage].

DECOLMATÁJ s. n. decolmatare. (< fr. décolmatage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decolmatáj s. n., pl. decolmatáje

Intrare: decolmataj
decolmataj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decolmataj
  • decolmatajul
  • decolmataju‑
plural
  • decolmataje
  • decolmatajele
genitiv-dativ singular
  • decolmataj
  • decolmatajului
plural
  • decolmataje
  • decolmatajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decolmataj

etimologie: