8 definiții pentru decolmata

decolmatá vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr décolmater] A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare.

DECOLMATÁ, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.

DECOLMATÁ, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.

*decolmatá (a ~) vb., ind. prez. 3 decolmateáză

decolmatá vb., ind. prez.1 sg. decolmatéz, 3 sg. și pl. decolmateáză

DECOLMATÁ vb. I. tr. (Tehn.) A deznisipa. [< fr. decolmater].

DECOLMATÁ vb. tr. a îndepărta materialul aluvionar depus pe fundul unui curs de apă, canal sau bazin. (< fr. décolmater)

A DECOLMATÁ ~éz tranz. (canale, bazine etc.) A curăța de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. /<fr. décolmater

Intrare: decolmata
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decolmata decolmatare decolmatat decolmatând singular plural
decolmatea decolmatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decolmatez (să) decolmatez decolmatam decolmatai decolmatasem
a II-a (tu) decolmatezi (să) decolmatezi decolmatai decolmatași decolmataseși
a III-a (el, ea) decolmatea (să) decolmateze decolmata decolmată decolmatase
plural I (noi) decolmatăm (să) decolmatăm decolmatam decolmatarăm decolmataserăm, decolmatasem*
a II-a (voi) decolmatați (să) decolmatați decolmatați decolmatarăți decolmataserăți, decolmataseți*
a III-a (ei, ele) decolmatea (să) decolmateze decolmatau decolmata decolmataseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)