2 intrări

9 definiții

decoletat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decoleta] 1-2 Decoletare (1-2).

decoletat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: decoleta] 1 (Teh; d. piese) Prelucrat prin decoletare (1). 2 (Agr; d. sfeclă) Căreia i s-au îndepărtat frunzele.

decoleta vt [At: DN2 / Pzi: ~téz / E: fr décolleter] 1 (Teh) A prelucra la strung un material de forma unei bare în piese care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2 (Agr) A îndepărta frunzele de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului.

DECOLETÁ, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.

DECOLETÁ, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.

decoletá (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 3 decoleteáză

decoletá (tehn.) vb., ind. prez. 1 sg. decoletéz, 3 sg. și pl. decoleteáză

DECOLETÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are formă de bară, în piese care atunci când sunt gata sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A tăia coletul2 și frunzele (la rădăcinoase). [< fr. décolleter].

DECOLETÁ vb. tr. 1. a tăia (la strung) un material în formă de bare succesive. 2. a îndepărta coletul2 împreună cu frunzele la sfeclă, la recoltarea rădăcinilor. (< fr. décolleter)

Intrare: decoleta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decoleta
  • decoletare
  • decoletat
  • decoletatu‑
  • decoletând
  • decoletându‑
singular plural
  • decoletea
  • decoletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decoletez
(să)
  • decoletez
  • decoletam
  • decoletai
  • decoletasem
a II-a (tu)
  • decoletezi
(să)
  • decoletezi
  • decoletai
  • decoletași
  • decoletaseși
a III-a (el, ea)
  • decoletea
(să)
  • decoleteze
  • decoleta
  • decoletă
  • decoletase
plural I (noi)
  • decoletăm
(să)
  • decoletăm
  • decoletam
  • decoletarăm
  • decoletaserăm
  • decoletasem
a II-a (voi)
  • decoletați
(să)
  • decoletați
  • decoletați
  • decoletarăți
  • decoletaserăți
  • decoletaseți
a III-a (ei, ele)
  • decoletea
(să)
  • decoleteze
  • decoletau
  • decoleta
  • decoletaseră
Intrare: decoletat
decoletat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decoletat
  • decoletatul
  • decoletatu‑
  • decoleta
  • decoletata
plural
  • decoletați
  • decoletații
  • decoletate
  • decoletatele
genitiv-dativ singular
  • decoletat
  • decoletatului
  • decoletate
  • decoletatei
plural
  • decoletați
  • decoletaților
  • decoletate
  • decoletatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)