2 intrări

9 definiții

decoletát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decoleta] 1-2 Decoletare (1-2).

decoletát2, -ă a [At: MDA ms / Pl: ~áți, ~e / E: decoleta] 1 (Teh; d. piese) Prelucrat prin decoletare (1). 2 (Agr; d. sfeclă) Căreia i s-au îndepărtat frunzele.

decoletá vt [At: DN2 / Pzi: ~téz / E: fr décolleter] 1 (Teh) A prelucra la strung un material de forma unei bare în piese care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2 (Agr) A îndepărta frunzele de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului.

DECOLETÁ, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.

DECOLETÁ, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.

decoletá (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 3 decoleteáză

decoletá (tehn.) vb., ind. prez. 1 sg. decoletéz, 3 sg. și pl. decoleteáză

DECOLETÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are formă de bară, în piese care atunci când sunt gata sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A tăia coletul2 și frunzele (la rădăcinoase). [< fr. décolleter].

DECOLETÁ vb. tr. 1. a tăia (la strung) un material în formă de bare succesive. 2. a îndepărta coletul2 împreună cu frunzele la sfeclă, la recoltarea rădăcinilor. (< fr. décolleter)

Intrare: decoleta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decoleta decoletare decoletat decoletând singular plural
decoletea decoletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decoletez (să) decoletez decoletam decoletai decoletasem
a II-a (tu) decoletezi (să) decoletezi decoletai decoletași decoletaseși
a III-a (el, ea) decoletea (să) decoleteze decoleta decoletă decoletase
plural I (noi) decoletăm (să) decoletăm decoletam decoletarăm decoletaserăm, decoletasem*
a II-a (voi) decoletați (să) decoletați decoletați decoletarăți decoletaserăți, decoletaseți*
a III-a (ei, ele) decoletea (să) decoleteze decoletau decoleta decoletaseră
Intrare: decoletat
decoletat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decoletat decoletatul decoleta decoletata
plural decoletați decoletații decoletate decoletatele
genitiv-dativ singular decoletat decoletatului decoletate decoletatei
plural decoletați decoletaților decoletate decoletatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)