2 intrări

17 definiții

decofráre sf [At: LTR2 / Pl: ~rắri / E: decofra] Demontare a cofrajului în care s-a turnat o piesă, a elementelor de beton ale unei construcții etc. Si: decofraj, decofrat1.

DECOFRÁRE, decofrări, s. f. Acțiunea de a decofra și rezultatul ei. – V. decofra.

DECOFRÁRE, decofrări, s. f. Acțiunea de a decofra și rezultatul ei. – V. decofra.

DECOFRÁRE, decofrări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a decofra.

decofráre (-co-fra-) s. f., g.-d. art. decofrắrii; pl. decofrắri

decofráre s. f. (sil. -fra-), g.-d. art. decofrării; pl. decofrări

DECOFRÁRE s.f. Acțiunea de a decofra; decofraj. [< decofra].

decofrá vt [At: DN2 / Pl: ~réz / E: fr décoffrer] A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, elementele de beton ale unei construcții etc.

DECOFRÁ, decofrez, vb. I. Tranz. A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton etc. – Din fr. décoffrer.

DECOFRÁ, decofrez, vb. I. Tranz. A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, elementele unei construcții de beton etc. – Din fr. décoffrer.

DECOFRÁ, decofrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A scoate o piesă de beton din cofrajul în care a fost turnată; a demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă sau o construcție de beton.

decofrá (a ~) (-co-fra) vb., ind. prez. 3 decofreáză

decofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. decofréz, 3 sg. și pl. decofreáză

DECOFRÁ vb. I. tr. A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton. [< fr. décoffrer].

DECOFRÁ vb. tr. a demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton. (< fr. décoffrer)

A DECOFRÁ ~éz tranz. (piese sau construcții de beton) A elibera de cofraj. /<fr. décoffrer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

decofráre s.f. (tehn.) Demontarea unui cofraj ◊ „Constructorii de pe șantierele de locuințe, ca și cei de la fabrica de prefabricate din beton, au trecut la aplicarea pe panourile folosite la turnarea betoanelor a unei noi substanțe care înlesnește decofrarea. R.l. 20 III 80 p. 1 (din decofra; PR 1948; DEX, DN3)

Intrare: decofra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decofra decofrare decofrat decofrând singular plural
decofrea decofrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decofrez (să) decofrez decofram decofrai decofrasem
a II-a (tu) decofrezi (să) decofrezi decofrai decofrași decofraseși
a III-a (el, ea) decofrea (să) decofreze decofra decofră decofrase
plural I (noi) decofrăm (să) decofrăm decofram decofrarăm decofraserăm, decofrasem*
a II-a (voi) decofrați (să) decofrați decofrați decofrarăți decofraserăți, decofraseți*
a III-a (ei, ele) decofrea (să) decofreze decofrau decofra decofraseră
Intrare: decofrare
decofrare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decofrare decofrarea
plural decofrări decofrările
genitiv-dativ singular decofrări decofrării
plural decofrări decofrărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)