2 intrări

4 definiții

decoaguláre sf [At: D. MED. / Pl: ~lắri / E: de(s)- + coagulare] Lichefiere a sângelui prin fibrinoliză la câteva ore după coagularea post mortem, sub acțiunea anumitor fermenți.

decoaguláre s. f., g.-d. art. decoagulării; pl. decoagulări

decoagulá vb., ind. prez.3 sg. decoaguleáză

DECOAGULÁ vb. tr. a restabili starea lichidă a unei substanțe coagulate. (< fr. décoaguler)

Intrare: decoagulare
decoagulare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decoagulare decoagularea
plural decoagulări decoagulările
genitiv-dativ singular decoagulări decoagulării
plural decoagulări decoagulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decoagula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decoagula decoagulare decoagulat decoagulând singular plural
decoagulea decoagulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decoagulez (să) decoagulez decoagulam decoagulai decoagulasem
a II-a (tu) decoagulezi (să) decoagulezi decoagulai decoagulași decoagulaseși
a III-a (el, ea) decoagulea (să) decoaguleze decoagula decoagulă decoagulase
plural I (noi) decoagulăm (să) decoagulăm decoagulam decoagularăm decoagulaserăm, decoagulasem*
a II-a (voi) decoagulați (să) decoagulați decoagulați decoagularăți decoagulaserăți, decoagulaseți*
a III-a (ei, ele) decoagulea (să) decoaguleze decoagulau decoagula decoagulaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)