2 intrări

4 definiții

decoagulare sf [At: D. MED. / Pl: ~lări / E: de(s)- + coagulare] Lichefiere a sângelui prin fibrinoliză la câteva ore după coagularea post mortem, sub acțiunea anumitor fermenți.

decoaguláre s. f., g.-d. art. decoagulării; pl. decoagulări

decoagulá vb., ind. prez.3 sg. decoaguleáză

DECOAGULÁ vb. tr. a restabili starea lichidă a unei substanțe coagulate. (< fr. décoaguler)

Intrare: decoagulare
decoagulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decoagulare
  • decoagularea
plural
  • decoagulări
  • decoagulările
genitiv-dativ singular
  • decoagulări
  • decoagulării
plural
  • decoagulări
  • decoagulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decoagula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decoagula
  • decoagulare
  • decoagulat
  • decoagulând
singular plural
  • decoagulea
  • decoagulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decoagulez
(să)
  • decoagulez
  • decoagulam
  • decoagulai
  • decoagulasem
a II-a (tu)
  • decoagulezi
(să)
  • decoagulezi
  • decoagulai
  • decoagulași
  • decoagulaseși
a III-a (el, ea)
  • decoagulea
(să)
  • decoaguleze
  • decoagula
  • decoagulă
  • decoagulase
plural I (noi)
  • decoagulăm
(să)
  • decoagulăm
  • decoagulam
  • decoagularăm
  • decoagulaserăm
  • decoagulasem
a II-a (voi)
  • decoagulați
(să)
  • decoagulați
  • decoagulați
  • decoagularăți
  • decoagulaserăți
  • decoagulaseți
a III-a (ei, ele)
  • decoagulea
(să)
  • decoaguleze
  • decoagulau
  • decoagula
  • decoagulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)