2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decoafare sf [At: DN3 / Pl: ~fări / E: decoafa] 1 Stricare a coafurii Si: decoafat1 (1). 2 Ciufulire.

DECOAFÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decoafa și rezultatul ei. [Pron. -co-a-. / < decoafa].

DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.

DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.

decoafa vtr [At: COSTINESCU / S și: ~oifa[1] / Pzi: ~fez / E: fr décoiffer] 1-2 A(-și) strica coafura. 3-4 A (se) ciufuli.

  1. Varianta decoifa nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

DECOAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) despleti părul, a (se) despieptăna; a (se) ciufuli. [Pron. -co-a-. / < fr. décoiffer].

DECOAFÁ vb. tr., refl. a(-și) despleti părul; a (se) ciufuli, a(-și) strica coafura. (< fr. décoiffer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decoafáre s. f., g.-d. art. decoafării

decoafá (a ~) (-coa-) vb., ind. prez. 3 decoafeáză

decoafá vb. (sil. -coa-), ind. prez. 1 sg. decoaféz, 3 sg. și pl. decoafeáză

Intrare: decoafare
decoafare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decoafare
  • decoafarea
plural
  • decoafări
  • decoafările
genitiv-dativ singular
  • decoafări
  • decoafării
plural
  • decoafări
  • decoafărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decoafa
  • silabație: de-coa-fa info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decoafa
  • decoafare
  • decoafat
  • decoafatu‑
  • decoafând
  • decoafându‑
singular plural
  • decoafea
  • decoafați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decoafez
(să)
  • decoafez
  • decoafam
  • decoafai
  • decoafasem
a II-a (tu)
  • decoafezi
(să)
  • decoafezi
  • decoafai
  • decoafași
  • decoafaseși
a III-a (el, ea)
  • decoafea
(să)
  • decoafeze
  • decoafa
  • decoafă
  • decoafase
plural I (noi)
  • decoafăm
(să)
  • decoafăm
  • decoafam
  • decoafarăm
  • decoafaserăm
  • decoafasem
a II-a (voi)
  • decoafați
(să)
  • decoafați
  • decoafați
  • decoafarăți
  • decoafaserăți
  • decoafaseți
a III-a (ei, ele)
  • decoafea
(să)
  • decoafeze
  • decoafau
  • decoafa
  • decoafaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decoafare

  • 1. Acțiunea de a (se) decoafa și rezultatul ei.
    surse: DN

etimologie:

  • decoafa
    surse: DN

decoafa

  • 1. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: ciufuli

etimologie: