7 definiții pentru decoafa

decoafá vtr [At: COSTINESCU / S și: ~oifá / Pzi: ~féz / E: fr décoiffer] 1-2 A(-și) strica coafura. 3-4 A (se) ciufuli.

DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.

DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.

decoafá (a ~) (-coa-) vb., ind. prez. 3 decoafeáză

decoafá vb. (sil. -coa-), ind. prez. 1 sg. decoaféz, 3 sg. și pl. decoafeáză

DECOAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) despleti părul, a (se) despieptăna; a (se) ciufuli. [Pron. -co-a-. / < fr. décoiffer].

DECOAFÁ vb. tr., refl. a(-și) despleti părul; a (se) ciufuli, a(-și) strica coafura. (< fr. décoiffer)

Intrare: decoafa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decoafa decoafare decoafat decoafând singular plural
decoafea decoafați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decoafez (să) decoafez decoafam decoafai decoafasem
a II-a (tu) decoafezi (să) decoafezi decoafai decoafași decoafaseși
a III-a (el, ea) decoafea (să) decoafeze decoafa decoafă decoafase
plural I (noi) decoafăm (să) decoafăm decoafam decoafarăm decoafaserăm, decoafasem*
a II-a (voi) decoafați (să) decoafați decoafați decoafarăți decoafaserăți, decoafaseți*
a III-a (ei, ele) decoafea (să) decoafeze decoafau decoafa decoafaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)