9 definiții pentru declinator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLINATÓR, declinatoare, s. n. Busolă dreptunghiulară pentru măsurarea unghiului de declinație magnetică. [Pl. și: (m.) declinatori] – Din fr. déclinateur.

declinator sn [At: BARASCH, M. III, 59/20 / V: (înv) ~oriu, ~ie / Pl: ~oare / E: fr declinateur] Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă.

DECLINATÓR, declinatoare, s. n. Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă etc. – Din fr. déclinateur.

DECLINATÓR s.n. Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă etc. [Cf. fr. déclinatoire].

DECLINATÓR s. n. busolă pentru determinarea declinației magnetice. (< fr. déclinatoire)

DECLINATÓR ~oáre n. Busolă folosită în topografie. /<fr. déclinateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

declinatór (de-cli-) s. n., pl. declinatoáre

declinatór s. n. (sil. -cli-), pl. declinatoáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECLINATOR (< fr.) s. n. (TOPOGR.) Busolă de formă dreptunghiulară pentru măsurarea unghiului de declinație magnetică. D. este folosit pentru orientarea planșetei topografice și pentru orientarea hărților, atunci când se ține cont de declinația magnetică.

Intrare: declinator
declinator1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: de-cli- info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declinator
  • declinatorul
  • declinatoru‑
plural
  • declinatoare
  • declinatoarele
genitiv-dativ singular
  • declinator
  • declinatorului
plural
  • declinatoare
  • declinatoarelor
vocativ singular
plural
declinator2 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: de-cli- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declinator
  • declinatorul
  • declinatoru‑
plural
  • declinatori
  • declinatorii
genitiv-dativ singular
  • declinator
  • declinatorului
plural
  • declinatori
  • declinatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

declinator

  • 1. Busolă dreptunghiulară pentru măsurarea unghiului de declinație magnetică.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: