10 definiții pentru declarativ

declaratív, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr declaratif] 1 Care conține o declarație Si: declarativist (1). 2 Care se referă la o declarație Si: declarativist (2). 3 (Îs) Ton ~ Ton ferm, specific unei declarații.

DECLARATÍV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conține o declarație. ◊ Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. – Din fr. déclaratif.

DECLARATÍV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conține o declarație. ◊ Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. – Din fr. déclaratif.

declaratív (de-cla-) adj. m., pl. declaratívi; f. declaratívă, pl. declaratíve

declaratív adj. m. (sil. -cla-), pl. declaratívi; f. sg. declaratívă, pl. declaratíve

DECLARATÍV, -Ă adj. Care conține declarații. ◊ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentențios. [Cf. fr. déclaratif].

DECLARATÍV, -Ă adj. 1. care conține declarații. ♦ ton ~ = ton ferm, categoric, sentențios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existența unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziții) care exprimă o aserțiune; asertiv. (< fr. déclaratif)

DECLARATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de declarație; bazat numai pe declarații. ◊ Ton ~ ton ferm, categoric. /<fr. déclaratif

*declaratív, -ă adj. (lat. declarativus). Care conține o declarațiune: titlu decorativ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECLARATÍV, -Ă adj. (cf. fr. déclaratif): în sintagma propoziție declarativă (v. propoziție enunțiativă).

Intrare: declarativ
declarativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declarativ declarativul declarati declarativa
plural declarativi declarativii declarative declarativele
genitiv-dativ singular declarativ declarativului declarative declarativei
plural declarativi declarativilor declarative declarativelor
vocativ singular
plural