10 definiții pentru declarativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECLARATIV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conține o declarație. ◊ Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. – Din fr. déclaratif.
DECLARATIV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conține o declarație. ◊ Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. – Din fr. déclaratif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
declarativ, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr declaratif] 1 Care conține o declarație Si: declarativist (1). 2 Care se referă la o declarație Si: declarativist (2). 3 (Îs) Ton ~ Ton ferm, specific unei declarații.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLARATIV, -Ă adj. Care conține declarații. ◊ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentențios. [Cf. fr. déclaratif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLARATIV, -Ă adj. 1. care conține declarații. ♦ ton ~ = ton ferm, categoric, sentențios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existența unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziții) care exprimă o aserțiune; asertiv. (< fr. déclaratif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECLARATIV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de declarație; bazat numai pe declarații. ◊ Ton ~ ton ferm, categoric. /<fr. déclaratif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*declaratív, -ă adj. (lat. declarativus). Care conține o declarațiune: titlu decorativ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
declarativ (desp. de-cla-) adj. m., pl. declarativi; f. declarativă, pl. declarative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
declarativ (de-cla-) adj. m., pl. declarativi; f. declarativă, pl. declarative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
declarativ adj. m. (sil. -cla-), pl. declarativi; f. sg. declarativă, pl. declarative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DECLARATIV, -Ă adj. (cf. fr. déclaratif): în sintagma propoziție declarativă (v. propoziție enunțiativă).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: de-cla-
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
declarativ, declarativăadjectiv
- 1. Care conține o declarație. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. DEX '09 DEX '98 DN
-
- 2. (Despre un act) Prin care se constată existența unui drept preexistent. MDN '00
- 3. (Despre verbe, propoziții) Care exprimă o aserțiune. MDN '00sinonime: asertiv
etimologie:
- déclaratif DEX '09 DEX '98 DN