9 definiții pentru declarativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLARATÍV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conține o declarație. ◊ Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. – Din fr. déclaratif.

DECLARATÍV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conține o declarație. ◊ Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. – Din fr. déclaratif.

declarativ, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr declaratif] 1 Care conține o declarație Si: declarativist (1). 2 Care se referă la o declarație Si: declarativist (2). 3 (Îs) Ton ~ Ton ferm, specific unei declarații.

DECLARATÍV, -Ă adj. Care conține declarații. ◊ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentențios. [Cf. fr. déclaratif].

DECLARATÍV, -Ă adj. 1. care conține declarații. ♦ ton ~ = ton ferm, categoric, sentențios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existența unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziții) care exprimă o aserțiune; asertiv. (< fr. déclaratif)

DECLARATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de declarație; bazat numai pe declarații. ◊ Ton ~ ton ferm, categoric. /<fr. déclaratif

*declaratív, -ă adj. (lat. declarativus). Care conține o declarațiune: titlu decorativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

declaratív (de-cla-) adj. m., pl. declaratívi; f. declaratívă, pl. declaratíve

declaratív adj. m. (sil. -cla-), pl. declaratívi; f. sg. declaratívă, pl. declaratíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DECLARATÍV, -Ă adj. (cf. fr. déclaratif): în sintagma propoziție declarativă (v. propoziție enunțiativă).

Intrare: declarativ
declarativ adjectiv
  • silabație: de-cla-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declarativ
  • declarativul
  • declarativu‑
  • declarati
  • declarativa
plural
  • declarativi
  • declarativii
  • declarative
  • declarativele
genitiv-dativ singular
  • declarativ
  • declarativului
  • declarative
  • declarativei
plural
  • declarativi
  • declarativilor
  • declarative
  • declarativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

declarativ

  • 1. Care conține o declarație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. științe juridice (Despre un act) Prin care se constată existența unui drept preexistent.
    surse: MDN '00
  • 3. (Despre verbe, propoziții) Care exprimă o aserțiune.
    surse: MDN '00 sinonime: asertiv

etimologie: