4 definiții pentru declamativism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLAMATIVÍSM s. n. (Rar) Caracter declamativ. – Declamativ + suf. -ism.

DECLAMATIVÍSM s. n. (Rar) Caracter declamativ. – Declamativ + suf. -ism.

declamativísm sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: declamativ + -ism] (Rar) 1-2 Caracter declamativ (2,4).

DECLAMATIVÍSM s. n. caracter declamativ. (< declamativ + -ism)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: declamativism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declamativism
  • declamativismul
  • declamativismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • declamativism
  • declamativismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

declamativism

  • 1. rar Caracter declamativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Declamativ + sufix -ism.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00