DECIMA¹ s. f. (în Evul Mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.

decima¹ sf [At: DN³ / Pl: ~me / E: lat decima] (Trs; în Evul Mediu) Dijmă plătită Bisericii catolice de către iobagi, țărani liberi, târgoveți și micii nobili.

decimă sf [At: ȘINCAI, HR. III, 82/14 / Pl: ~me / E: fr décime, it decima, lat decima] 1 (Îvr) A zecea parte dintr-o unitate monetară. 2 (Îvr) Grup de zece persoane, de zece obiecte etc. de același fel. 3 (Rar; îs) Rimă ~ Rimă din zece în zece versuri. 4 (Muz) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. 5 (Muz; rar) A zecea treaptă de la o treaptă dată.

* DECIMA (-imez) vb. tr. A face să piară, să moară să se prăpădească o parte dintr’o mulțime: holera și tifosul au decimat populațiunea în timpul războiului [fr.].

* DECIMĂ (pl. -me) sf. 🎼 Interval de zece grade diatonice [it.].

DECIMA¹ s. f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.

DECIMĂ s.f. 1. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte (o treaptă și o octavă). ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. 2. Strofă de zece versuri. [< it. decima, cf. lat. decima – zecime].

DECIMĂ s. f. 1. (muz.) interval de zece trepte într-o gamă diatonică (o terță peste octavă). 2. strofă de zece versuri. (< it. decima)

decimà v. a prăpădi mulți: ciuma decimează pe locuitori.

décimă f., pl. e (lat. décima [pars], a zecea [parte], d. decem, zece. V. dijmă). Zecĭuială, dijmă: decima luĭ Saladin.

decimă s. f., g.-d. art. decimei; pl. decime

decimă s. f., g.-d. art. decimei; pl. decime

decima (dijmă) s. f.

decimă (muz.) s. f., g.-d. art. decimei; pl. decime

decimă (< lat. decima „a zecea”), interval* format între un sunet și a zecea treaptă față de acesta, în ordinea scării diatonice (terța* peste octavă*).

DECIMĂ ( < fr. décime < lat. decima, zecime) În versificație, strofă alcătuită din zece versuri. Ex. Peste fagi cu vîrfuri sure A căzut amurgul rece. Înserarea mută trece Furișată prin pădure, Spre apus abia s-arată Printre crengi, întunecată, O văpaie de rubin... Din frunzișurile grele De-noptare, tot mai vin Glasuri mici de păsărele... (G. TOPÎRCEANU, Acceleratul)