10 definiții pentru decibel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECIBÉL, decibeli, s. m. Unitate de măsură a intensității (sau presiunii) acustice, egală cu o zecime dintr-un bel. – Din fr. décibel.

decibél sm [At: CIȘMAN, FIZ. II, 73 / Pl: ~i / E: fr décibel] Unitate de măsură a intensității sonore, egală cu o zecime dintr-un bel.

DECIBÉL, decibeli, s. m. Unitate de măsură a intensității sonore, egală cu o zecime dintr-un bel. – Din fr. décibel.

DECIBÉL s.m. Unitate de măsură a intensității sonore a sunetului, corespunzând unei zecimi de bel. [Pl. -li. / cf. fr. décibel].

DECIBÉL s. m. unitate de măsură a intensității acustice, a zecea parte dintr-un bel. (< fr. décibel)

DECIBÉL ~i m. Unitate de măsură a intensității sunetelor egală cu a zecea parte dintr-un bel. /<fr. décibel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decibél s. m., pl. decibéli; simb. dB

decibél s. m., pl. decibéli; simb. dB


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECIBÉL (< fr. {i}) s. m. Unitate de măsură a intensității (sau presiunii) acustice (simbol: dB) ce reprezintă nivelul unui sunet a cărui intensitate sonoră este de 1,26 ori mai mare decât pragul auditiv inferior.

Intrare: decibel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decibel
  • decibelul
  • decibelu‑
plural
  • decibeli
  • decibelii
genitiv-dativ singular
  • decibel
  • decibelului
plural
  • decibeli
  • decibelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decibel

  • 1. Unitate de măsură a intensității (sau presiunii) acustice, egală cu o zecime dintr-un bel.
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu simbol dB
    surse: DOOM 2 DOR

etimologie: