8 definiții pentru decemvirat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECEMVIRÁT, decemvirate, s. n. Formă de guvernământ politic prin care conducerea statului era exercitată de o comisie alcătuită din zece persoane (decemviri). – Din lat. decemviratus, fr. décemvirat.

decemvirat sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr décemvirat, lat decemviratus] (Ant) Formă de guvernământ politic în care conducerea statului era exercitată de o comisie alcătuită din zece persoane.

DECEMVIRÁT, decemvirate, s. n. Formă de guvernământ politic prin care conducerea statului era exercitată de o comisie alcătuită din zece persoane (decemviri) – Din lat. decemviratus, fr. décemvirat.

DECEMVIRÁT s.n. Demnitatea de decemvir și timpul cât ea era exercitată; comisia decemvirilor. [Cf. lat. decemviratus, fr. décemvirat].

DECEMVIRÁT s. n. demnitatea de decemvir și timpul cât ea era exercitată; comisia decemvirilor. (< lat. decemviratus, fr. décemvirat)

DECEMVIRÁT ~e m. ist. 1) Demnitatea de decemvir. 2) Durata de exercitare a acestei demnități. 3) Colegiu de decemviri. /<lat. decemviratus, fr. décemvirat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decemvirát s. n., pl. decemviráte

decemvirát s. n., pl. decemviráte

Intrare: decemvirat
decemvirat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decemvirat
  • decemviratul
  • decemviratu‑
plural
  • decemvirate
  • decemviratele
genitiv-dativ singular
  • decemvirat
  • decemviratului
plural
  • decemvirate
  • decemviratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decemvirat

  • 1. Formă de guvernământ politic prin care conducerea statului era exercitată de o comisie alcătuită din zece persoane (decemviri).
    surse: DEX '09
  • 2. Demnitatea de decemvir și timpul cât ea era exercitată; comisia decemvirilor.
    surse: DN

etimologie: