2 intrări

3 definiții

deceleráre s. f., pl. decelerări

decelerá vb., ind. prez. 3 sg. decelereáză

DECELERÁ vb. intr. a reduce viteza unui mobil, a unui vehicul. (< fr. décélérer)

Intrare: decelerare
decelerare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decelerare
  • decelerarea
plural
  • decelerări
  • decelerările
genitiv-dativ singular
  • decelerări
  • decelerării
plural
  • decelerări
  • decelerărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decelera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decelera
  • decelerare
  • decelerat
  • decelerând
singular plural
  • decelerea
  • decelerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decelerez
(să)
  • decelerez
  • deceleram
  • decelerai
  • decelerasem
a II-a (tu)
  • decelerezi
(să)
  • decelerezi
  • decelerai
  • decelerași
  • deceleraseși
a III-a (el, ea)
  • decelerea
(să)
  • decelereze
  • decelera
  • deceleră
  • decelerase
plural I (noi)
  • decelerăm
(să)
  • decelerăm
  • deceleram
  • decelerarăm
  • deceleraserăm
  • decelerasem
a II-a (voi)
  • decelerați
(să)
  • decelerați
  • decelerați
  • decelerarăți
  • deceleraserăți
  • deceleraseți
a III-a (ei, ele)
  • decelerea
(să)
  • decelereze
  • decelerau
  • decelera
  • deceleraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)