8 definiții pentru decelerație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECELERÁȚIE, decelerații, s. f. Reducere a vitezei unui mobil, raportată la unitatea de timp; accelerație negativă. – Din fr. décélération.

decelerație sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr décélération] 1 Micșorare a vitezei unui mobil, raportată la unitatea de timp. 2 Accelerație negativă.

DECELERÁȚIE, decelerații, s. f. Scădere a vitezei unui mobil, raportată la unitatea de timp; accelerație negativă. – Din fr. décélération.

DECELERÁȚIE s.f. Reducere a vitezei unui mobil; încetinire; accelerație negativă. [< fr. décélération].

DECELERÁȚIE s. f. decelerare; accelerație negativă. (< fr. décélération)

DECELERÁȚIE ~i f. Scădere a vitezei unui mobil; accelerație negativă. /<fr. décélération


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deceleráție (-ți-e) s. f., art. deceleráția (-ți-a), g.-d. art. deceleráției; pl. deceleráții, art. deceleráțiile (-ți-i-)

deceleráție s. f. (sil. -ți-e), art. deceleráția (sil. -ți-a), g.-d. art. deceleráției; pl. deceleráții, art. deceleráțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: decelerație
decelerație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decelerație
  • decelerația
plural
  • decelerații
  • decelerațiile
genitiv-dativ singular
  • decelerații
  • decelerației
plural
  • decelerații
  • decelerațiilor
vocativ singular
plural

decelerație

  • 1. Reducere a vitezei unui mobil, raportată la unitatea de timp; accelerație negativă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: