2 intrări

18 definiții

decarburáre sf [At: IOANOVICI, TEHN, 50 / Pl: ~rắri / E: decarbura] 1 Operație de reducere prin oxidare a conținutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului Si: (rar) decarburație (1). 2 Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice Si: (rar) decarburație (2).

DECARBURÁRE, decarburări, s. f. 1. Operație de reducere prin oxidare a conținutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului; decarburație. 2. Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice. – V. decarbura.

DECARBURÁRE, decarburări, s. f. 1. Operație de reducere prin oxidare a conținutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului; decarburație. 2. Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice. – V. decarbura.

DECARBURÁRE, s. f. Operația de reducere a procentului de carbon dintr-un aliaj al fierului. Decarburarea oțelului.

decarburáre s. f., g.-d. art. decarburắrii; pl. decarburắri

decarburáre s. f. → carburare

DECARBURÁRE s. (CHIM.) decarburație.

DECARBURÁRE s.f. Acțiunea de a decarbura și rezultatul ei; decarburație. [< decarbura].

decarburá vtr [At: IOANOVICI, TEHN, 39 / Pzi: ~rez / E: fr décarburer] 1-2 A (se) micșora procentul de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului. 3-4 A (se) realiza o decarburare (2).

DECARBURÁ, decarburez, vb. I. Tranz. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului; a realiza o decarburare. – Din fr. décarburer.

DECARBURÁ, decarburez, vb. I. Tranz. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului; a realiza o decarburare. – Din fr. décarburer.

DECARBURÁ, decarburez, vb. I. Tranz. A reduce procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului. A decarbura fonta.

decarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 decarbureáză

decarburá vb., ind. prez. 1 sg. decarburéz, 3 sg. și pl. decarbureáză

DECARBURÁ vb. I. tr. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului. [< fr. décarburer].

DECARBURÁ vb. tr. a reduce prin oxidare proporția de carbon dintr-un aliaj de fier. ◊ a micșora conținutul de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare. (< fr. décarburer)

A DECARBURÁ ~éz tranz. (aliaje de fier) A face să-și reducă cantitatea de carbon din componență. /<fr. décarburer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECARBURÁRE (după fr. décarburation) s. f. 1. Operație de eliminare a carbonului din topitura metalică sub formă de bioxid de carbon, până la valoarea admisă din standard, prin oxidare cu oxigen sau oxid de fier în procesul de afinare, la elaborarea oțelului. 2. Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice.

Intrare: decarbura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decarbura decarburare decarburat decarburând singular plural
decarburea decarburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decarburez (să) decarburez decarburam decarburai decarburasem
a II-a (tu) decarburezi (să) decarburezi decarburai decarburași decarburaseși
a III-a (el, ea) decarburea (să) decarbureze decarbura decarbură decarburase
plural I (noi) decarburăm (să) decarburăm decarburam decarburarăm decarburaserăm, decarburasem*
a II-a (voi) decarburați (să) decarburați decarburați decarburarăți decarburaserăți, decarburaseți*
a III-a (ei, ele) decarburea (să) decarbureze decarburau decarbura decarburaseră
Intrare: decarburare
decarburare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decarburare decarburarea
plural decarburări decarburările
genitiv-dativ singular decarburări decarburării
plural decarburări decarburărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)