2 intrări

8 definiții

decarbonatáre sf [At: LTR2 / Pl: ~tắri / E: decarbonata] Proces chimic opus carbonatării, care constă în scăderea cantității de carbonați.

decarbonatáre s. f., g.-d. art. decarbonatării

DECARBONATÁRE s.f. Acțiunea de a decarbonata și rezultatul ei. [< decarbonata].

DECARBONATÁRE s. f. 1. acțiunea de a decarbonata. 2. proces de spălare de carbonați a unui sol. (< decarbonata)

decarbonatá vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: de(s)- + carbonata] A scădea cantitatea de carbonați dintr-o substanță.

decarbonatá vb., ind. prez. 3 sg. decarbonateáză

DECARBONATÁ vb. I. tr. A înlătura anhidrida carbonică dintr-o substanță. [< fr. décarbonater].

DECARBONATÁ vb. tr. a înlătura anhidrida carbonică dintr-o substanță. (< fr. décarbonater)

Intrare: decarbonata
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decarbonata decarbonatare decarbonatat decarbonatând singular plural
decarbonatea decarbonatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decarbonatez (să) decarbonatez decarbonatam decarbonatai decarbonatasem
a II-a (tu) decarbonatezi (să) decarbonatezi decarbonatai decarbonatași decarbonataseși
a III-a (el, ea) decarbonatea (să) decarbonateze decarbonata decarbonată decarbonatase
plural I (noi) decarbonatăm (să) decarbonatăm decarbonatam decarbonatarăm decarbonataserăm, decarbonatasem*
a II-a (voi) decarbonatați (să) decarbonatați decarbonatați decarbonatarăți decarbonataserăți, decarbonataseți*
a III-a (ei, ele) decarbonatea (să) decarbonateze decarbonatau decarbonata decarbonataseră
Intrare: decarbonatare
decarbonatare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decarbonatare decarbonatarea
plural decarbonatări decarbonatările
genitiv-dativ singular decarbonatări decarbonatării
plural decarbonatări decarbonatărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)