2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
decarbonatare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: decarbonata] Proces chimic opus carbonatării, care constă în scăderea cantității de carbonați.
DECARBONATÁRE s.f. Acțiunea de a decarbonata și rezultatul ei. [< decarbonata].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECARBONATÁRE s. f. 1. acțiunea de a decarbonata. 2. proces de spălare de carbonați a unui sol. (< decarbonata)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decarbonata vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: de(s)- + carbonata] A scădea cantitatea de carbonați dintr-o substanță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECARBONATÁ vb. I. tr. A înlătura anhidrida carbonică dintr-o substanță. [< fr. décarbonater].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECARBONATÁ vb. tr. a înlătura anhidrida carbonică dintr-o substanță. (< fr. décarbonater)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decarbonatáre s. f., g.-d. art. decarbonatării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decarbonatá vb., ind. prez. 3 sg. decarbonateáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||