4 definiții pentru decarbonata

decarbonata vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: de(s)- + carbonata] A scădea cantitatea de carbonați dintr-o substanță.

decarbonatá vb., ind. prez. 3 sg. decarbonateáză

DECARBONATÁ vb. I. tr. A înlătura anhidrida carbonică dintr-o substanță. [< fr. décarbonater].

DECARBONATÁ vb. tr. a înlătura anhidrida carbonică dintr-o substanță. (< fr. décarbonater)

Intrare: decarbonata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decarbonata
  • decarbonatare
  • decarbonatat
  • decarbonatatu‑
  • decarbonatând
  • decarbonatându‑
singular plural
  • decarbonatea
  • decarbonatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decarbonatez
(să)
  • decarbonatez
  • decarbonatam
  • decarbonatai
  • decarbonatasem
a II-a (tu)
  • decarbonatezi
(să)
  • decarbonatezi
  • decarbonatai
  • decarbonatași
  • decarbonataseși
a III-a (el, ea)
  • decarbonatea
(să)
  • decarbonateze
  • decarbonata
  • decarbonată
  • decarbonatase
plural I (noi)
  • decarbonatăm
(să)
  • decarbonatăm
  • decarbonatam
  • decarbonatarăm
  • decarbonataserăm
  • decarbonatasem
a II-a (voi)
  • decarbonatați
(să)
  • decarbonatați
  • decarbonatați
  • decarbonatarăți
  • decarbonataserăți
  • decarbonataseți
a III-a (ei, ele)
  • decarbonatea
(să)
  • decarbonateze
  • decarbonatau
  • decarbonata
  • decarbonataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)