2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECAPOTÁRE, decapotări, s. f. Acțiunea de a decapota.V. decapota.

DECAPOTÁRE, decapotări, s. f. Acțiunea de a decapota.V. decapota.

decapotare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: decapota] A înlătura capota unui automobil Si: decapotat1.

DECAPOTÁRE s.f. Acțiunea de a decapota și rezultatul ei. [< decapota].

DECAPOTÁ, decapotez, vb. I. Tranz. A strânge sau a ridica capota unui automobil. – Din fr. décapoter.

decapota vt [At: VINEA, L. II, 174 / Pzi: ~téz / E: fr décapoter] (C.i. capota unui automobil) A ridica.

DECAPOTÁ, decapotez, vb. I. Tranz. A ridica sau a strânge capota unui automobil. – Din fr. décapoter.

DECAPOTÁ vb. I. tr. A strânge capota unui automobil. / < fr. décapoter].

DECAPOTÁ vb. tr. a strânge, a ridica capota unui automobil. (< fr. décapoter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decapotáre s. f., pl. decapotări

decapotá (a ~) (a înlătura capota) vb., ind. prez. 3 decapoteáză

decapotá vb., ind. prez. 1 sg. decapotéz, 3 sg. și pl. decapoteáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

decapota, decapotez v. t. a lovi (pe cineva) până la leșin.

Intrare: decapotare
decapotare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decapotare
  • decapotarea
plural
  • decapotări
  • decapotările
genitiv-dativ singular
  • decapotări
  • decapotării
plural
  • decapotări
  • decapotărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decapota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decapota
  • decapotare
  • decapotat
  • decapotatu‑
  • decapotând
  • decapotându‑
singular plural
  • decapotea
  • decapotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decapotez
(să)
  • decapotez
  • decapotam
  • decapotai
  • decapotasem
a II-a (tu)
  • decapotezi
(să)
  • decapotezi
  • decapotai
  • decapotași
  • decapotaseși
a III-a (el, ea)
  • decapotea
(să)
  • decapoteze
  • decapota
  • decapotă
  • decapotase
plural I (noi)
  • decapotăm
(să)
  • decapotăm
  • decapotam
  • decapotarăm
  • decapotaserăm
  • decapotasem
a II-a (voi)
  • decapotați
(să)
  • decapotați
  • decapotați
  • decapotarăți
  • decapotaserăți
  • decapotaseți
a III-a (ei, ele)
  • decapotea
(să)
  • decapoteze
  • decapotau
  • decapota
  • decapotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decapotare

  • 1. Acțiunea de a decapota.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi decapota
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decapota

  • 1. A strânge sau a ridica capota unui automobil.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: