7 definiții pentru decantație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECANTÁȚIE, decantații, s. f. Decantare. – Din fr. décantation.

DECANTÁȚIE, decantații, s. f. Decantare. – Din fr. décantation.

decantație sf [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~ii / E: fr décantation] (Rar) Decantare (1).

DECANTÁȚIE s.f. Decantare. [< fr. décantation].

DECANTÁȚIE s. f. decantare. (< fr. décantation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decantáție (-ți-e) s. f., art. decantáția (-ți-a), g.-d. art. decantáției; pl. decantáții, art. decantáțiile (-ți-i-)

decantáție s. f. (sil. -ți-e), art. decantáția (sil. -ți-a), g.-d. art. decantáției; pl. decantáții, art. decantáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECANTÁȚIE s. v. decantare.

Intrare: decantație
decantație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decantație
  • decantația
plural
  • decantații
  • decantațiile
genitiv-dativ singular
  • decantații
  • decantației
plural
  • decantații
  • decantațiilor
vocativ singular
plural

decantație

etimologie: