2 intrări

9 definiții

decamerón sn [At: DEX / Pl: -'~oáne / E: fr décaméron, it decamerone] Operă literară care conține povestirea în decurs de zece zile a unor evenimente.

DECAMERÓN, decameroane, s. n. Operă literară epică conținând povestiri narate pe parcursul a zece zile. „Decameronul” lui Boccaccio. – Din fr. décaméron, it. decamerone.

DECAMERÓN, decameroane, s. n. Operă literară epică conținând povestiri narate pe parcursul a zece zile. „Decameronul” lui Boccaccio. – Din fr. décaméron, it. decamerone.

decamerón s. n., pl. decameroáne

decamerón s. n., pl. decameroáne

DECAMERÓN s.n. Operă conținând povestirile unor evenimente întâmplate în timp de zece zile. [Pl. -oane, -nuri. / < it. decameron < gr. deka – zece, hemera – zi].

DECAMERÓN s. n. operă conținând povestirile unor evenimente întâmplate în timp de zece zile. (< fr. décaméron, it. decameron)

DECAMERÓN ~oáne n. Operă literară epică care conține povestiri narate pe parcursul a zece zile.„Decameronul” lui Boccaccio. /<fr. décameron

Decamerónul (operă literară) s. propriu n.

Intrare: decameron (pl. -oane)
decameron (pl. -oane) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decameron decameronul
plural decameroane decameroanele
genitiv-dativ singular decameron decameronului
plural decameroane decameroanelor
vocativ singular
plural
Intrare: decameron (pl. -uri)
decameron (pl. -uri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decameron decameronul
plural decameronuri decameronurile
genitiv-dativ singular decameron decameronului
plural decameronuri decameronurilor
vocativ singular
plural