9 definiții pentru decagonal

decagonál, ~ă a [At: CADE / Pl: ~i, ~e / E: fr décagonal] (D. suprafețe și corpuri geometrice) 1 În formă de decagon. 2 Care are ca bază un decagon. 3 Care se referă la decagon.

DECAGONÁL, -Ă, decagonali, -e, adj. (Despre suprafețe) În formă de decagon; (despre corpuri geometrice) care are ca bază un decagon. – Din fr. décagonal.

DECAGONÁL, -Ă, decagonali, -e, adj. (Despre suprafețe) În formă de decagon; (despre corpuri geometrice) care are ca bază un decagon. – Din fr. décagonal.

DECAGONÁL, -Ă, decagonali, -e, adj. (Despre suprafețe) În formă de decagon; (despre corpuri geometrice) care are ca bază un decagon.

decagonál adj. m., pl. decagonáli; f. decagonálă, pl. decagonále

decagonál adj. m., pl. decagonáli; f. sg. decagonálă, pl. decagonále

DECAGONÁL, -Ă adj. În formă de decagon. [Cf. fr. décagonal].

DECAGONÁL, -Ă adj. în formă de decagon. (< fr. décagonal)

DECAGONÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre suprafețe) Care are forma unui decagon; în formă de decagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept bază un decagon; cu baza în formă de decagon. /<fr. décagonal

Intrare: decagonal
decagonal adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decagonal decagonalul decagona decagonala
plural decagonali decagonalii decagonale decagonalele
genitiv-dativ singular decagonal decagonalului decagonale decagonalei
plural decagonali decagonalilor decagonale decagonalelor
vocativ singular
plural