DECADENTISM s. n. Denumire generală pentru arta și literatura burgheză în decadență, care exprimă criza culturii capitaliste în epoca imperialismului; ea include curentele și școlile antirealiste, caracterizate prin misticism, formalism, individualism excesiv, oboseală de viață și atitudine refractară la orice idee de progres. Literatura și arta burgheză cultivau cosmopolitismul, decadentismul, neîncrederea în poporul nostru și în posibilitățile lui de a-și îmbunătăți soarta. IST. R.P.R. 748. Misticism, egoism, efecte de formă, subiecte luate de prin nouri, – iată decadentismul. IONESCU-RION, C. 108. Decadentismul modern nu e altceva decît degenerarea liricii moderne înseși. GHEREA, ST. CR. III 178.