13 definiții pentru debut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBÚT, debuturi, s. n. Început, intrare într-o profesie, într-o activitate (artistică, literară etc.); operă, lucrare care constituie acest început. – Din fr. début.

debút sn [At: NEGULICI / Pl: ~uri / E: fr début] 1 Început al unei acțiuni, al unui lucru, al unui fenomen. 2 Primii pași într-o carieră, într-o activitate artistică. 3 (Ccr) Lucrare cu care se realizează debutul (2).

DEBÚT, debuturi, s. n. Începutul (primele manifestări, primii pași ai) cuiva într-o profesiune, într-o activitate (artistică, literară etc.); operă, lucrare ce constituie acest început. – Din fr. début.

DEBÚT, debuturi, s. n. Începutul, primii pași ai cuiva într-o profesiune, într-o ramură de activitate (mai ales artistică sau literară). Și-a făcut debutul în literatură cu un volum de versuri.Singura hîrtie era manuscrisul unei schițe destinate să-mi asigure un debut glorios. C. PETRESCU, C. V. 31.

DEBÚT s.n. Început, primii pași făcuți de cineva într-o carieră, într-o profesiune (artistică, literară etc.). [< fr. début].

DEBÚT s. n. 1. primii pași într-o carieră, într-o profesiune (artistică, literară etc.). 2. (p. ext.) început; operă, creație constituind acest început. (< fr. début)

DEBÚT ~uri n. 1) Primă încercare, pe care o face cineva într-un anumit domeniu de activitate (în special, literară și artistică); început de carieră. 2) Lucrare care marchează intrarea cuiva într-o profesiune. /<fr. début

debut n. 1. începutul unui lucru; 2. primii pași într’o carieră; 3. prima operă literară; 4. prima încercare a unui actor pe scenă.

*debút n., pl. urĭ (fr. début, Început). Început, acțiunea de a-țĭ începe cariera, discursu ș.a.: și-a făcut debutu în „Avaru” luĭ Molière (vorbind de un actor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debút s. n., pl. debúturi

debút s. n., pl. debúturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBUT s. început, (înv.) primiții (pl.), primordiu, (fig.) start. (A avut un ~ bun.)

Intrare: debut
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debut
  • debutul
  • debutu‑
plural
  • debuturi
  • debuturile
genitiv-dativ singular
  • debut
  • debutului
plural
  • debuturi
  • debuturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debut

  • 1. Început, intrare într-o profesie, într-o activitate (artistică, literară etc.); operă, lucrare care constituie acest început.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: început (s.n.) 2 exemple
    exemple
    • Și-a făcut debutul în literatură cu un volum de versuri.
      surse: DLRLC
    • Singura hîrtie era manuscrisul unei schițe destinate să-mi asigure un debut glorios. C. PETRESCU, C. V. 31.
      surse: DLRLC

etimologie: