7 definiții pentru debușa

debușá vi [At: DEX / Pzi: ~șéz / E: fr déboucher] (Liv) A ajunge dintr-un loc îngust, acoperit, la un altul mai larg, deschis.

DEBUȘÁ, debușez, vb. I. Intranz. A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. – Din fr. déboucher.

DEBUȘÁ, debușez, vb. I. Intranz. A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. – Din fr. déboucher.

debușá (a ~) vb., ind. prez. 3 debușeáză, 1 pl. debușắm; conj. prez. 3 debușéze; ger. debușấnd

debușá vb., ind. prez. 1 sg. debușéz, 3 sg. și pl. debușeáză, 1 pl. debușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. debușéze; ger. debușând

DEBUȘÁ vb. I. intr. (Mil.) A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. [< fr. déboucher].

DEBUȘÁ vb. intr. a da înspre..., a se deschide spre... ◊ (mil.) a ieși dintr-un loc îngust, acoperit, la loc deschis. (< fr. déboucher)

Intrare: debușa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debușa debușare debușat debușând singular plural
debușea debușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debușez (să) debușez debușam debușai debușasem
a II-a (tu) debușezi (să) debușezi debușai debușași debușaseși
a III-a (el, ea) debușea (să) debușeze debușa debușă debușase
plural I (noi) debușăm (să) debușăm debușam debușarăm debușaserăm, debușasem*
a II-a (voi) debușați (să) debușați debușați debușarăți debușaserăți, debușaseți*
a III-a (ei, ele) debușea (să) debușeze debușau debușa debușaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)