2 intrări

4 definiții

debrida vt [At: DN3 / Pzi: ~déz / E: fr débrider] (Med) A suprima bridele care comprimă un organ.

debridá vb., ind. prez.3 sg. debrideáză

DEBRIDÁ vb. I. tr. (Med.) A suprima bridele care comprimă un organ. ♦ A lărgi o plagă accidentală. [< fr. débrider].

DEBRIDÁ vb. tr. (med.) a suprima bridele care comprimă un organ. ◊ a lărgi o plagă accidentală. (< fr. débrider)

Intrare: debrida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debrida
  • debridare
  • debridat
  • debridând
singular plural
  • debridea
  • debridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debridez
(să)
  • debridez
  • debridam
  • debridai
  • debridasem
a II-a (tu)
  • debridezi
(să)
  • debridezi
  • debridai
  • debridași
  • debridaseși
a III-a (el, ea)
  • debridea
(să)
  • debrideze
  • debrida
  • debridă
  • debridase
plural I (noi)
  • debridăm
(să)
  • debridăm
  • debridam
  • debridarăm
  • debridaserăm
  • debridasem
a II-a (voi)
  • debridați
(să)
  • debridați
  • debridați
  • debridarăți
  • debridaserăți
  • debridaseți
a III-a (ei, ele)
  • debridea
(să)
  • debrideze
  • debridau
  • debrida
  • debridaseră
Intrare: debridat
debridat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debridat
  • debridatul
  • debridatu‑
  • debrida
  • debridata
plural
  • debridați
  • debridații
  • debridate
  • debridatele
genitiv-dativ singular
  • debridat
  • debridatului
  • debridate
  • debridatei
plural
  • debridați
  • debridaților
  • debridate
  • debridatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)