2 intrări

6 definiții

debridáre sf [At: DN3 / Pl: ~dắri / E: debrida] (Med) Suprimare a bridelor care comprimă un organ.

DEBRIDÁRE s.f. Acțiunea de a debrida și rezultatul ei. [< debrida].

debridá vt [At: DN3 / Pzi: ~déz / E: fr débrider] (Med) A suprima bridele care comprimă un organ.

debridá vb., ind. prez.3 sg. debrideáză

DEBRIDÁ vb. I. tr. (Med.) A suprima bridele care comprimă un organ. ♦ A lărgi o plagă accidentală. [< fr. débrider].

DEBRIDÁ vb. tr. (med.) a suprima bridele care comprimă un organ. ◊ a lărgi o plagă accidentală. (< fr. débrider)

Intrare: debrida
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debrida debridare debridat debridând singular plural
debridea debridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debridez (să) debridez debridam debridai debridasem
a II-a (tu) debridezi (să) debridezi debridai debridași debridaseși
a III-a (el, ea) debridea (să) debrideze debrida debridă debridase
plural I (noi) debridăm (să) debridăm debridam debridarăm debridaserăm, debridasem*
a II-a (voi) debridați (să) debridați debridați debridarăți debridaserăți, debridaseți*
a III-a (ei, ele) debridea (să) debrideze debridau debrida debridaseră
Intrare: debridare
debridare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debridare debridarea
plural debridări debridările
genitiv-dativ singular debridări debridării
plural debridări debridărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)