8 definiții pentru debordant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBORDÁNT, -Ă, debordanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care se revarsă. – Din fr. débordant.

DEBORDÁNT, -Ă, debordanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care se revarsă. – Din fr. débordant.

debordánt, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr débordant] 1 (D. lichide) Care dă pe dinafară din recipient. 2 (Fig; d. oameni) Care se manifestă cu entuziasm. 3 (Fig; sentimente) Care este trăit cu intensitate.

DEBORDÁNT, -Ă adj. Care se revarsă. ♦ (Fig.) Exuberant. [Cf. fr. débordant].

DEBORDÁNT, -Ă adj. 1. care se revarsă. 2. (fig.) exuberant. (< fr. débordant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debordánt adj. m., pl. debordánți; f. debordántă, pl. debordánte

debordánt adj. m., pl. debordánți; f. sg. debordántă, pl. debordánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBORDÁNT adj. v. dezlănțuit.

DEBORDANT adj. dezlănțuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos. (Într-un ritm ~.)

Intrare: debordant
debordant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debordant
  • debordantul
  • debordantu‑
  • debordantă
  • debordanta
plural
  • debordanți
  • debordanții
  • debordante
  • debordantele
genitiv-dativ singular
  • debordant
  • debordantului
  • debordante
  • debordantei
plural
  • debordanți
  • debordanților
  • debordante
  • debordantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debordant

etimologie: