opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBLEIERE, debleieri, s. f. Acțiunea de a debleia și rezultatul ei; ansamblu de operații efectuate pentru realizarea unui debleu. [Pr.: -ble-ie-] – Din debleu (după fr. déblayage).

debleiere sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: debleia] Ansamblu al operațiilor efectuate pentru a realiza un debleu Si: debleiaj.

DEBLEIERE, debleieri, s. f. Ansamblul de operații efectuate pentru realizarea unui debleu. [Pr.: -ble-ie-] – Din debleu (după fr. déblayage).

DEBLEIERE s.f. Acțiunea de a debleia și rezultatul ei.; debleiaj; ansamblu de operații efectuate pentru realizarea unui debleu. [Pron. -ble-ie-. / < debleia, după fr. déblayage].

DEBLEIA, debleiez, vb. I. Tranz. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. – Din fr. déblayer.

debleia vt [At: DN3 / Pzi: ~iez / E: fr déblayer] A degaja un teren pentru realizarea unui debleu.

DEBLEIA vb. I. tr. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. [Pron. -ble-ia, p. i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. déblayer].

DEBLEIA vb. tr. a degaja un teren pentru realizarea unui debleu. (< fr. déblayer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debleiere (degajarea unui teren) (desp. de-ble-) s. f., g.-d. art. debleierii; pl. debleieri

debleiere (acțiunea de a debleia) (de-ble-) s. f., g.-d. art. debleierii; pl. debleieri

debleiere s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. debleierii; pl. debleieri

debleia (a ~) (a degaja un teren) (desp. de-ble-) vb., ind. prez. 1 sg. debleiez, 3 debleiază, 1 pl. debleiem; conj. prez. 1 sg. să debleiez, 3 să debleieze

*debleia (a ~) (a degaja un teren) vb., ind. prez. 3 debleiază, 1 pl. debleiem; conj. prez. 3 să debleieze; ger. debleind

debleia vb., ind. prez.1 sg. debleiez, 3 sg. și pl. debleiază

Intrare: debleiere
debleiere substantiv feminin
  • silabație: de-ble- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debleiere
  • debleierea
plural
  • debleieri
  • debleierile
genitiv-dativ singular
  • debleieri
  • debleierii
plural
  • debleieri
  • debleierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: debleia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debleia
  • debleiere
  • debleiat
  • debleiatu‑
  • debleind
  • debleindu‑
 singular plural
  • debleiază
  • debleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debleiez
 (să)
  • debleiez
  • debleiam
  • debleiai
  • debleiasem
a II-a (tu)
  • debleiezi
 (să)
  • debleiezi
  • debleiai
  • debleiași
  • debleiaseși
a III-a (el, ea)
  • debleiază
 (să)
  • debleieze
  • debleia
  • debleie
  • debleiase
plural I (noi)
  • debleiem
 (să)
  • debleiem
  • debleiam
  • debleiarăm
  • debleiaserăm
  • debleiasem
a II-a (voi)
  • debleiați
 (să)
  • debleiați
  • debleiați
  • debleiarăți
  • debleiaserăți
  • debleiaseți
a III-a (ei, ele)
  • debleiază
 (să)
  • debleieze
  • debleiau
  • debleiară
  • debleiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debleiere, debleierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a debleia și rezultatul ei; ansamblu de operații efectuate pentru realizarea unui debleu. DEX '09 DN
    sinonime: debleiaj
etimologie:
  • debleu (după limba franceză déblayage). DEX '09 DEX '98 DN

debleia, debleiezverb

  • 1. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.