DEBIT¹, debite, s. n. 1. (Uneori determinat prin «de tutun») Tutungerie. Dobîndește un brevet pentru debit de tutun în tovărășie cu fratele său. SADOVEANU, E. 93. ♦ (În trecut, în expr.) Debit de băuturi spirtoase = cîrciumă. 2. (Învechit) Vînzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul. V. dever, trafic. 3. Cantitate de fluid sau material mărunt care trece într-o unitate de timp printr-o secțiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit de energie = energie debitată de o instalație într-o unitate de timp. Debit de circulație = numărul de vehicule care trec într-o unitate de timp printr-o anumită secțiune a unei căi de comunicație. ♦ Cantitatea de material sau de obiecte produse de o mașină sau de o instalație într-o unitate de timp. ♦ Fig. Revărsare de vorbe, flux verbal; fel de a vorbi (mult și repede). Stupefiat... de debitul rapid al Bălăceanului... îl zvîrle între arestați. CAMIL PETRESCU, B. 167. Bădița Traian avea din naștere darul oratoriei, vorbea ușor, c-un mare debit. BART, E. 265.