12 definiții pentru debilita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBILITÁ, debilitez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.

DEBILITÁ, debilitez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.

debilita vrt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr débiliter, lat debilitare] 1-4 (A-și pierde sau) a face să-și piardă rezistența (la efort fizic sau) la îmbolnăviri.

DEBILITÁ, debilitez, vb. I. Tranz. A face să devină plăpînd, debil, lipsit de putere. Boala debilitează organismul.Refl. A slăbi, a deveni plăpînd, debil.

DEBILITÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni debil. [Cf. fr. débiliter, lat. debilitare].

DEBILITÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni debil. (< fr. debiliter, lat. debilitare)

A DEBILITÁ ~éz tranz. A face să se debilizeze. /<fr. débiliter, lat. debilitare

A SE DEBILITÁ mă ~éz intranz. A deveni debil. /<fr. débiliter, lat. debilitare

*debilitéz v. tr. (lat. debilito, -áre). Slăbesc, ĭaŭ puterea: beția debilitează proasta lume.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 debiliteáză

debilitá vb., ind. prez. 1 sg. debilitéz, 3 sg. și pl. debiliteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBILITÁ vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)

DEBILITA vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)

Intrare: debilita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debilita
  • debilitare
  • debilitat
  • debilitatu‑
  • debilitând
  • debilitându‑
singular plural
  • debilitea
  • debilitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debilitez
(să)
  • debilitez
  • debilitam
  • debilitai
  • debilitasem
a II-a (tu)
  • debilitezi
(să)
  • debilitezi
  • debilitai
  • debilitași
  • debilitaseși
a III-a (el, ea)
  • debilitea
(să)
  • debiliteze
  • debilita
  • debilită
  • debilitase
plural I (noi)
  • debilităm
(să)
  • debilităm
  • debilitam
  • debilitarăm
  • debilitaserăm
  • debilitasem
a II-a (voi)
  • debilitați
(să)
  • debilitați
  • debilitați
  • debilitarăți
  • debilitaserăți
  • debilitaseți
a III-a (ei, ele)
  • debilitea
(să)
  • debiliteze
  • debilitau
  • debilita
  • debilitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debilita

etimologie: