8 definiții pentru debavura

debavurá vt [At: DEX / Pzi: ~rez / E: des1- + bavură] A îndepărta, bavura de pe piese matrițate, turnate, laminate prin ștanțare, dăltuire, polizare.

DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. – Pref. de- + bavură.

DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. – Des1- + bavură.

debavurá (a ~) vb., ind. prez. 3 debavureáză

debavurá vb., ind. prez. 1 sg. debavuréz, 3 sg. și pl. debavureáză

DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură].

DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură)

A DEBAVURÁ ~éz tranz. (piese metalice matrițate, turnate sau laminate) A curăța de bavuri (prin diferite operații). /des- + bavură

Intrare: debavura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debavura debavurare debavurat debavurând singular plural
debavurea debavurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debavurez (să) debavurez debavuram debavurai debavurasem
a II-a (tu) debavurezi (să) debavurezi debavurai debavurași debavuraseși
a III-a (el, ea) debavurea (să) debavureze debavura debavură debavurase
plural I (noi) debavurăm (să) debavurăm debavuram debavurarăm debavuraserăm, debavurasem*
a II-a (voi) debavurați (să) debavurați debavurați debavurarăți debavuraserăți, debavuraseți*
a III-a (ei, ele) debavurea (să) debavureze debavurau debavura debavuraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)