DEBARCARE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca; coborîre dintr-o navă (sau, p. ext., din tren). Nu s-a putut face nimic pentru ca să i se îngăduie debarcarea? CAMIL PETRESCU, B. 218. La debarcare ne așteptau autoritățile. CONTEMPORANUL, IV 133. ◊ Stație de debarcare = punctul final al unei călătorii cu trenul. Mai mult de jumătate din pasageri aveau deschisă în fața ochilor o carte pe care o închideau... în momentul în care trenul se oprea în stația lor de debarcare. STANCU, U.R.S.S. 20.