DEASUPRA¹ adv. (Cu sens local, în opoziție cu dedesubt) Mai sus. Deasupra bulucesc nori de vară. STANCU, D. 208. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele Părea un fulger ne-ntrerupt Rătăcitor prin ele. EMINESCU, O. I 176. ◊ Loc. adv. Pe deasupra = a) peste. Ca să trecem prin pădure e peste poate; noi însă să ne silim, dac-om putea, să sărim pe deasupra. ISPIRESCU, L. 6; b) în plus, pe lîngă altele, în afară de (prețul, măsura, catitatea etc. cuvenite sau stabilite dinainte). Veneau sîmbătă noaptea cîte cu un picior frînt... și acesta le era cîștig pe deasupra. CREANGĂ, A. 26. Prăpădi... cît ai bate din palme, tot ce cîștigase și moștenirea de la tată-său pe deasupra. NEGRUZZI, S. I 81. Marișcuță de la vamă, Taie-un pui și ne fă zeamă; Cîndu-i trece pe la noi, Pentru unu ț-om da doi, Pe deasupra, buze moi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 395; c) (și în forma de pe deasupra) fără a adînci lucrurile, lucrînd sau considerînd în mod superficial. – Variantă; (regional) dasupra adv.