4 definiții pentru deșuchiat

deșuchiát (-tă), adj.1. Neglijent, șleampăt. – 2. Nebun, smintit. – Var. (Mold., Trans.) șuchiat, șuchet. Origine incertă. Ar putea fi un lat. *dĭssubucŭlatus de la subucŭla „cămașe, tunică pe corp”; dacă primul sens este primitiv, cf. sp. descamisado; însă rezultatul ș nu este clar. După Scriban, de la șuchet, și acesta de la mag. süket „surd”; dar în acest caz nu s-ar explica compunerea cu des-. Pascu, I, 136, citează mr. discul’are „a deochea” ‹ lat. *de exoculāre (cf. deochia), care nu are legătură cu deșuchiat.

deșuchiat a. într'o ureche, nebun: erau năzuroși, tembeli, deșuchiați ISP. [V. șuchet].

deșuchĭát și -cheát, -ă adj. (din șuchet). Vest. Șuchet. P. -chĭa-, -chea-, cp. cu truncheat.

șuchét, -tă adj. (ung. süket, siket, surd). Est. Cam nebun, zevzec, într'o parte. – În vest deșuchĭat.

Intrare: deșuchiat
deșuchiat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșuchiat deșuchiatul deșuchia deșuchiata
plural deșuchiați deșuchiații deșuchiate deșuchiatele
genitiv-dativ singular deșuchiat deșuchiatului deșuchiate deșuchiatei
plural deșuchiați deșuchiaților deșuchiate deșuchiatelor
vocativ singular
plural